Primarii de la comune nici nu vor să audă de un adăpost pentru câini pe teritoriul lor
Vineri, 03 Februarie 2012 00:00
Gropi, câini şi gunoi, cele mai mari belele de la noi, pe care cetăţenii i le repetă obsesiv primarului aproape la fiecare întrunire publică. S-a întâmplat şi la şedinţa în care a fost dezbătut public proiectul de buget pe anul 2012, când primarului şi viceprimarului li s-a cerut să facă odată ordine în privinţa câinilor comunitari. A fost doar o discuţie, la nivel de teorie, pentru că este evident că edilii n-au idee cum să procedeze ca să scape municipiul de câini.
Gunoaiele din staţia de transfer sunt împrăştiate de vânt prin tot Gruiul
La edilii câmpulungeni au ajuns solicitări de reparaţii stradale în cartierul Grui, prin vocea unui locuitor, care a cerut asfaltarea porţiunii din strada Gruiului, care face legătura între intersecţia de la troiţă şi strada Locotenent N. Popp, pe o lungime de aproximativ 500 de metri. Gheorghe Dobrescu spunea că nu este mare lucru să se rezolve condiţia acestei artere, intuind ce răspuns va primi din partea autorităţilor: că trebuie realizată mai întâi reţeaua de canalizare, înainte de a se turna asfalt. De la primarul Călin Andrei a aflat că tronsonul de la blocurile „S” până la maxi-taxi va fi asfaltat, iar în zona pietruită, în 2012, se va introduce canalizarea. Vestea l-a mulţumit pe petent, care, după cum spunea, are mereu drum în zonă.
Apoi, a ridicat o altă problemă, care îl priveşte pe viceprimarul Liviu Ţâroiu: staţia de transfer din Grui. „Când începe vântul să bată puternic, aruncă folii, tot felul de pungi de plastic, peste gard şi se împrăştie în Grui. Analizaţi, cu specialiştii, să se facă o plasă deasupra ei, cum s-a făcut la câini, ca să nu mai sară gardul, pentru ca pungile să se oprească în interior. Este păcat să mai plătim o serie de oameni, ca să strângă gunoiul de pe câmp.”, i-a cerut Gheorghe Dobrescu vicelui Ţâroiu să studieze cum plutesc, purtate de vânt, prin Grui, resturile mai uşoare aduse la staţia de transfer de la graniţa Câmpulungului cu Bughea de Jos.
“Tranchilizaţi, să-i prindă cum or vrea, dar să-i curăţăm din jurul adăpostului!”
„Domnul primar, mai am o durere mare, pe care, dacă am acceptat-o până acum, am acceptat-o din respect pentru dumneavoastră, Primărie şi consilieri.”, l-a luat prin „învăluire” petentul pe Călin Andrei. Este vorba despre situaţia patrupedelor „cazate” în adăpostul din Grui. „Ştiu că este un efort mare să întreţii 1.600 de câini acolo. Văd ce se întâmplă când, de câte ori băieţii deschid poarta şi intră, mai scapă câte un câine şi nu se mai ocupă să-l aducă înapoi. Sunt foarte mulţi în jurul adăpostului şi, când văd omul, sar pe el. Ei stau ilegal acolo, conform legilor mediului, aşezarea canină nu este permisă la o distanţă mai mică de un kilometru şi jumătate de gospodăriile oamenilor. Acum două săptămâni, am mers la biserică, în Schei, şi un câine mare, roşu, a sărit la mine, ce nu mi s-a întâmplat niciodată! De câte ori trec, le mai arunc pâine, nu bolovani. Le-am aruncat, a sărit ăsta şi au mai venit încă 7-8 câini. Noroc că a apărut unul cu un microbuz, care a oprit, că aveam atâţia câini în jur, mari toţi. Să-i băgăm înăuntru, tranchilizaţi, să-i prindă cum or vrea, dar să-i curăţăm din jurul adăpostului.”, este necazul câmpulungeanului şi al majorărităţii locuitorilor municipiului.
Ca răspuns la doleanţa acestuia, Călin Andrei i-a înşiruit o serie de motive pentru faptul că mai mult de atât nu se poate, la finalul căreia am constatat că localnicul n-a fost prea mişcat. Anul trecut, pentru câini s-a cheltuit la fel de mult ca pentru biserici sau sport. „Piteştiul, care a investit extraordinar de mult şi care are adăpost autorizat, unul dintre cele mai mari din regiune, nu vorbesc din ţară, nu reuşeşte să rezolve această problemă. Paradoxal, cine investeşte are probleme şi mai mari, pentru că lumea este atrasă ca un magnet. Ştiind că se lucrează şi se bagă bani în aşa ceva, într-un anumit oraş, se trezesc foarte mulţi care să transfere patrupedele la care faceţi referire chiar acolo. Piteştiul, care a investit extraordinar de mult în acele amenajări, nu reuşeşte să rezolve problema. Problema, oricum, este de nivel naţional şi are constrângeri, n-a fost perfectată din punct de vedere legislativ. Sunt dispute foarte mari.”, afirma şeful Executivului.
“Nu cheltuiţi sume de bani, că n-o să rămână acolo!”
Legat de distanţa adăpostului de aşezările omeneşti, primarul Andrei declara că municipiul Câmpulung, prin relieful pe care îl are, nu ar putea îndeplini o asemenea cerinţă, decât dacă amenajarea pentru câini ar fi scoasă de pe teritoriul său. Pe edili i-a bătut un astfel de gând, drept pentru care i-au chemat pe primarii musceleni la discuţii, dar nimeni, până acum, n-a cedat un teren, pe care, împreună cu Primăria Câmpulung, să realizeze un adăpost pentru animalele fără stăpân. „N-am găsit această variantă care să fie înţeleasă de ceilalţi, deşi, gândind la reciprocitate, noi îi tratăm în spitale din Câmpulung, unde până acum nu le-am cerut niciun fel de sprijin, ca finanţare, ar fi putut să ne ajute şi dânşii. Copiii învaţă în şcolile din Câmpulung, în special, cei de la nivelul liceelor.”, a justificat acesta.
Andrei a anunţat că va continua acest demers, pentru că, probabil, legile în domeniu se vor înăspri, dar, până atunci, trebuie să existe o soluţie, care să ţină cont de limitele financiare şi umane ale administraţiilor locale. „Poţi să măreşti schema şi să extinzi adăpostul, după toate regulile, dar, atunci, trebuie să ai şi personal. Personal nu prea ai voie să angajezi. Mai mult, trebuie să le dai hrana, doza de vaccin, cheltuielile ar putea să depăşească alte capitole din buget, mult mai importante pentru viaţa unei comunităţi.”, preciza primarul. Când funcţiona Combinatul de Fire şi Fibre Sintetice, spunea Gheorghe Dobrescu, el avea 114 porci în incinta în care astăzi se găseşte adăpostul de câini. „Ştiu ce cheltuieli sunt, nici n-aş vrea să mă ocup de această chestiune. Dacă facem presiune din nou la organele superioare, poate, facem un bine pentru dumneavoastră, ca să ajutăm să putem scăpa de ei. Ştiu că aceşti câini nu stau nemâncaţi şi că efortul este deosebit de mare.”, a susţinut petiţionarul, care nu şi-a încheiat discursul până n-a mai cerut o dată ca maidanezii care mişună liberi pe stradă, în jurul adăpostului, să fie băgaţi înăuntru. Pe când viceprimarul Liviu Ţâroiu se pregătea să anunţe şi alte investiţii la refugiul pentru maidanezi, Gheorghe Dobrescu l-a avertizat scurt: „Nu cheltuiţi sume de bani, că n-o să rămână acolo! Să fie clar! Să vă chinuiţi să-i ţineţi aşa, până când s-o găsi soluţia.”
