EBA et comp
Marţi, 21 Februarie 2012 01:00
Nimic în această viaţă nu poate fi mai dramatic decât sentimentul că o lume se sfârşeşte şi o alta începe, fără să se întrezărească însă între aceste lumi o punte, cât de fragilă, cât de nesigură, pentru înţelegere. După două decenii şi ceva, este pentru prima dată când am sentimentul că ne-am despărţit definitiv de lumea secolului al XX-lea şi că intrăm într-o altă lume, nu ştiu dacă a secolului în care ne aflăm în prezent, dar a unui mod de viaţă cu totul diferit de ceea ce a fost până acum. Prin urmare, avem de-a face cu o altă lume şi cu alţi oameni, care sunt lipsiţi cu totul de îndoiala carteziană. În ordinea adaptării, o lume care întrebuinţează tot felul de stratageme cu intenţia venală de a domina, şi nu să urmărească dezvoltarea talentelor înnăscute în direcţia afirmării proprii.
De exemplu, ni se dau tot felul de informaţii despre diplomele actualilor miniştri şi despre prestigiul universităţilor absolvite de către aceştia. Or, speculaţiile teoretice învăţate la universităţile din ţară sau din străinătate le pot fi de puţin ajutor acestor miniştri atunci când este vorba să-şi dea seama ce efecte vor avea acţiunile lor politice în sânul economiei noastre. Fostul Guvern Boc a demonstrat cu prisosinţă această incapacitate, în ciuda faptului că şi acest guvern a fost format din oameni cu o pregătire universitară deosebită. S-a văzut cât de incapabili au fost ei atunci când trebuiau să înţeleagă la ce expun oamenii dacă le desfiinţează spitalele şi şcolile, dacă le taie din salarii şi pensii. Prin urmare, eu cred că facultatea nu te învaţă aproape nimic despre viaţa reală. Acolo înveţi să pui problema, numai să vezi ce şi cum trebuie să înveţi, fără să înţelegi viaţa cu adevărat. Viaţa reală nu o poţi studia în laborator, nu o găseşti în cărţi, nu-ţi poate spune cineva nimic despre ea. Găseşti în cărţi, în laboratoare numai comentarii despre această viaţă. Comentarii false de cele mai multe ori. La şcoală nu înveţi că există o legătură directă între numărul căsătoriilor şi preţul pâinii. Or, despre acest lucru te învaţă numai experienţa profesională.
Sigur, este necesar ca un ministru să aibă şcoală, dar acesta nu trebuie să fie singurul argument pentru a pune pe cineva într-o asemenea funcţie şi de ale cărui măsuri depinde soarta a sute de mii, chiar milioane de oameni.
Aşadar, poate actuala echipă guvernamentală să mediteze în voie asupra tuturor legilor economiei de piaţă şi să citească ani de zile tot felul de tratate de economie, dar nu înseamnă că astfel ei vor şi înţelege originea şi cauzele cererii şi ale ofertei unei asemenea economii. Iată de ce avem nevoie de oameni cu experienţă, mai ales că avem de-a face cu legi aflate în sânul societăţii noastre, nu în tratatele de economie. Fără experienţă, vor proceda exact precum sălbaticii din trecut care credeau că o simplă cauză mecanică nu e concepută ca atare, ci de nişte forţe supranaturale. La fel, vechii greci credeau că zborul unei săgeţi este călăuzit de zei. Faptul este sigur că noua echipă ministerială nu ştie despre ce este vorba atunci când se referă la guvernare, aşa cum nu a ştiut nici fosta echipă condusă de Emil Boc. Iar pentru a nu fi acuzat de rea-credinţă, luaţi legile elaborate în ultimii ani şi veţi vedea cât de aberante sunt unele dintre ele. Luaţi Legea Educaţiei a lui Funeriu şi veţi vedea că aceasta a înlocuit idealurile elevilor cu dorinţele lor imediate. Iar capcana ştiinţifică a acestei legi se numeşte darvinism. Iată noua lume în care am intrat începând cu guvernele create de Traian Băsescu!
Prin urmare, am intrat într-o lume dominată de interesul practic şi raportată la ceea ce este într-un fel important pentru fiecare în parte, nu pentru societate. O lume dominată de copiii noilor industriaşi: avocaţi ai tuturor cauzelor, ai îmbogăţiţilor de ultimă oră. Tineri politicieni a căror ascensiune în viaţă nu se explică decât prin forţa banilor şi a relaţiilor din mediile cele mai înalte ale societăţii noastre. Ei formează “EBA et comp”. Urmăriţi-le viaţa acestor politicieni şi veţi observa, cu puţine excepţii, că aceasta este goală, stearpă şi fără sens. Ei distrug credinţa în lumea viitoare a unei întregi generaţii de tineri, care nu au şansa de a fi copiii milionarilor de azi şi care îşi caută împlinirea prin alte zări ale lumii. Viaţa Elenei Băsescu ilustrează de minune moravurile acestei noi lumi în care am intrat cu toţii. Este o lume plină de trucuri, de falsificări, de simulări, care devin sufocante. În acelaşi timp sunt excitate într-un grad aproape necunoscut până acum de către tinerii politicieni instinctele josnice care dorm în ei, lăcomia, setea de putere, tot ceea ce se numeşte interes. Lumea care se sfârşeşte sub ochii noştri era a unor tineri care mai aveau idealuri, aspiraţii, în legătură cu societatea în care trăiau. Or, actualii miniştri se fac purtătorii de cuvânt ai unui nou spirit himeric, cel al reuşitei personale. Într-o astfel de lume, nedreptăţile mici şi mari sunt la ordinea zilei; ele sunt norma, sunt chiar şi legea. Lăcomia şi nesăbuinţa, distribuţia inegală a puterii, poziţiile de plecare profund nedrepte în cursa vieţii vor fi motoarele nedreptăţilor viitoare.
Sursa: http://www.ziarulargesul.ro/index.php/gheorghe-savu/eba-et-comp.html
