„I-aşi gaza pe toţi“
Vineri, 17 Februarie 2012 01:00
Primesc alaltăieri o scrisoare. Deschisă. „De ce este deschisă?“ - le întreb pe fetele din secretariat. „N-am deschis-o noi - se scuză ele. Aşa am primit-o. Staţi puţin că tocmai coboară pe scări cel care a adus-o“. Şi Larisa îl invită la mine pe aducătorul plicului, să facă proba bunei-credinţe.
Omul intră, scoate căciula din cap, salută şi-şi cere scuze că n-a vrut să mă deranjeze, de-asta a lăsat scrisoarea în secretariat. Cum n-a avut bani pentru plic, s-a folosit de unul mai vechi, iar scrisoarea a adus-o el deschisă şi ţine s-o citesc personal, ca să continui să scriu despre toţi cei care jefuiesc ţara asta, nişte „dobitoci de conducători“, ca să-l citez. Nu mai are încredere în nimeni, doar într-o parte a presei care ar putea să denunţe „corupţia şi hoţia“ ce se continuă din 1990 şi până în prezent. Grav este, zice el, că n-avem nicio garanţie că nu se va continua şi după alegeri. Că aşa a fost mereu. Cei care ne-au vrut votul ne-au promis de fiecare dată, noi i-am crezut ca proştii, i-am votat, iar ei din nou ne-au furat, şi-au bătut joc de noi. Cu Roman a început dezastrul României şi a continuat apoi cu Stolojan, Ciorbea, Radu Vasile, Năstase şi nu mai ştiu care. Ba ştiu - se corectează imediat. Boc şi Băsescu. Eu unul n-aş mai vota nici cu PDL, nici cu PSD şi în niciun caz cu Băsescu.
Îi opresc tirada şi-i promit c-o să-i citesc scrisoarea. Înţelege că e timpul să plece. Nu înainte de a mă ruga din nou să citesc şi, dacă cred eu, să scriu, fiindcă aşa simte el, iar ca el - zice - sunt mulţi, foarte mulţi. Din motivul ăsta a venit la ziar. Să vadă cei care guvernează acum că lumea nu-i mai vrea, că s-a săturat de ei. Înainte de a-i citi scrisoarea, i-am citit indignarea, ba chiar disperarea din priviri şi de pe faţă. Ca să-l citez pe Cioran, era „pe culmile disperării“. O disperare care se insinuează în tine atunci când „existenţa plesneşte de contradicţiile ei interioare“. Contradicţii care încep să se vadă mai abitir când este criză, când viaţa e tot mai grea, când toate se scumpesc, când se taie un sfert din salarii, se ciuntesc pensiile, se dau afară oamenii, când zăpada şi viscolul îi îngroapă în case lipsiţi de grija unei administraţii responsabile faţă de soarta cetăţeanului. O administraţie tot mai agresivă şi nocivă totodată, ai cărei reprezentanţi nu găsesc decât cuvinte de dispreţ: „leneşi“, „incapabili“, „beţivi“, „ciumpalaci“ etc.
Citesc scrisoarea şi realmente mă sperie furia cu care este scrisă. Se vede că nea Nicolae - doar numele ăsta i l-am reţinut de pe plicul vechi - nu se ocupă cu ale scrisului şi că misiva sa este o formă de protest mai mare decât dacă ar fi mers în Piaţa „Vasile Milea“. Poate că o fi fost şi acolo, dar nu ştiu eu! Ce ştiu, ce văd este că omul nu stă bine cu banii, că nu a avut decât o coală A4 care nu i-a ajuns să-şi verse mânia pe hârtie şi a mai apelat la o foaie dictando, ruptă probabil din caietul vreunui nepot ori din cel în care-şi face însemnările despre cheltuielile din gospodărie. Nu stă bine nici cu gramatica, de vreme ce scrie „i-aşi“, în loc de „i-aş“, dar, repet, verbul următor mă sperie. Citez: „Personal (şi dacă puteţi, scrieţi) i-aşi gaza pe toţi“ (sic!). Şi ca să nu fie niciun dubiu, scrie asta o dată pe pagina a 3-a şi încă o dată la finalul scrisorii: „Nu pot că i-aşi gaza pe dobitocii ăştia de conducători...“.
Citind, instantaneu îmi vin în minte imagini din lagărul de concentrare de la Oswiecim din Polonia, unde naziştii au gazat peste un milion de evrei, polonezi, ţigani. Ceea ce mi-a rămas pe retină cel mai pregnant, când am mers la Auschwitz, în urmă cu vreun sfert de veac, n-au fost atât camerele de gazare, cât muntele de proteze scoase de la cei trimişi la moarte. Parcă văd şi acum braţe şi picioare confecţionate din lemn sau metal, ghete ortopedice, rotule pentru genunchi, rame de ochelari cu lentilele sparte, dinţi rupţi, şuviţe de păr smulse cu piele cu tot etc. Mă urmăresc şi acum aceste imagini de coşmar şi iată că, fără să vrea, prin asociere, le reînvie nea Nicolae cu sentinţa lui de nazist sadea. Că doar naziştii au acumulat în ei atâta ură de rasă, atâta dispreţ faţă de fiinţa umană, că au comis crime de neimaginat.
Hotărât lucru, nea Nicolae nu cred că ar fi în stare de aşa ceva. Nu poate fi un nazist, la mijloc nu-i vorba decât de o metaforă. Poate inconştient, s-a folosit de această metaforă cu „gazarea“ celor care ne conduc iresponsabil, ca să transmită intensitatea stării de spirit a omului de rând, jecmănit fără ruşine de un stat nenorocit. De fapt, nu atât de un stat, cât de politicienii care, cei mai mulţi, şi-au bătut joc de ţara asta şi de naţia asta. De 22 de ani, dar mai cu seamă în ultimii trei ani, autoritarismul şi dictatura, la care au apelat conducătorii pentru a-şi asigura liniştea lor, au indus în popor o mânie, o stare de spirit care, iată, răbufneşte nu doar în scrisori către redacţie, dar şi-n proteste strigate în stradă pe un ger de crapă pietrele. Oare toţi aceşti oameni care scriu, care strigă, care protestează n-au ceva mai bun de făcut pe vremea asta? Cu siguranţă că au, dar pare să le fi ajuns cuţitul la os şi încep să se gândească la răzbunări pe care etica şi justiţia le-au condamnat cu asupra de măsură. Le-au condamnat pe bună dreptate, dar vina n-o poartă oare şi cei care stârnesc asemenea gânduri ucigaşe? La asta ar trebui să mediteze cei care încă se află în funcţii de conducere.
Sursa: http://www.ziarulargesul.ro/index.php/mihai-golescu/i-asi-gaza-pe-toti.html
