Mereu înfrânți în războiul zăpezii
Marţi, 21 Februarie 2012 02:15
Adrian Vasiliu.
Zăpada venită din belșug peste întreaga țară va fi greu de uitat pentru mulți dintre noi. Și asta nu numai pentru că infernul alb din județe precum Vrancea sau Buzău a dus la moartea a zeci de concetățeni, ci și pentru că ne-a arătat, o dată în plus, cât de neînsemnați suntem, atât ca oameni, cât și ca stat, în fața intemperiilor de orice fel. Ca oameni, e normal, pentru că puterile noastre nu ne permit să ne luptăm de unii singuri cu zăpezile uriașe sau cu alte stihii. E însă total anormal pentru un stat civilizat,
cum ne pretindem a fi, să avem săptămâni de-a rândul zeci de mii de cetățeni izolați, fără curent electric, fără căldură și fără hrană. Este inadmisibil ca, la fiecare ninsoare mai serioasă, cele mai importante drumuri, autostrăzile A1 și A2, mai ales cea din urmă, să fie închise. Este greu de acceptat ca mari orașe, cum este și Piteștiul, de exemplu, să aibă probleme serioase din cauza modului în care se face deszăpezirea ( a se vedea criza locurilor de parcare, cauzată de nesimțirea multora dintre șoferi, care au lăsat să se acumulze adevărate mormane de zăpadă pe automobilele proprii înainte de a le deszăpezi, blocând astfel majoritatea spațiilor pentru parcare). Ca să nu mai vorbim despre drumuri de importanță capitală, precum DN73, care și-a dublat practic numărul de gropi după fiecare ninsoare mai serioasă, ajungând să semene mai degrabă cu un câmp de bătălie și nu cu un drum care leagă exportatorul numărul 1 al țării de capitala aceleiași țări și de portul său principal. Iar pentru remedierea acestor situații, ce soluții s-au găsit? Demiterea unui iresponsabil de la Termoelectrica, pentru că a vorbit de export de curent în țara unde exista și încă există pericolul crizei de energie electrică. Apelul la hărnicie al premierului Ungureanu către locuitorii satelor afectate de zăpadă, taxat rapid de presa de opoziție și de partidele aferente acesteia. Plus apelurile aceleiași opoziții la declararea stării de necesitate, ignorate de actuala guvernare, care n-a dorit să dea liderilor locali ai județelor afectate accesul liber la bani publici pentru lupta cu zăpada, decizie ușor de înțeles dacă ne uităm la modul în care și-au folosit fondurile alocate dinainte pentru deszăpezire. Dar cea mai eficientă metodă a fost tot solidaritatea umană, concretizată prin zeci și zeci de campanii umanitare, în urma cărora s-au strâns ajutoare din toate colțurile țării pentru cei loviți de soartă. În rest, aceleași lungi explicații ale autorităților mai mari sau mai mici, acuze de-o parte și de alta, însă fără măsuri concrete și hotărâte. Cum ar fi un lanț de demiteri de prefecți din zonele afectate, plus rezilierea unor contracte cu șmecherii care numai deszăpezire n-au făcut, ca să dau doar două idei de reacție la ceea ce s-a întâmplat. Ar fi un bun început de mandat pentru premierul MRU, care pare încă hotărât să facă treabă, în ciuda anului electoral în care am intrat. Și ar fi și o rază de speranță pentru noi, cei care încă sperăm că vom reuși să nu mai fim mereu înfrânți în războiul zăpezii.
