Năuceala şi limbita
Marţi, 21 Februarie 2012 01:00
Sigur că la acest moment în România sunt foarte mulţi cardiaci, diabetici, neurastenici şi bolnavi închipuiţi, dar pensionaţi medical pe baza unor documente beton. Dar la noi, cele mai frecvente suferinţe sunt năuceala, lipsa de caracter şi limbita.
Ultima vi se pare cam necunoscută? S-ar putea, dar vin cu explicaţii. În domeniul medical, termenii care au la final „ită“ definesc o inflamaţie a organului afectat: faringită, otită, gastrită, bronşită, amigdalită, vaginită. Ce-s faringele şi vaginul ştie tot românul!
Limbită nu există în dicţionarele medicale. Denumirea asta ciudată îmi aparţine şi este proprietate intelectuală.
Ea ar vrea să însemne că din cauza unei inflamaţii rebele şi a unei mâncărimi greu de suportat la nivelul limbii, foarte mulţi români nu şi le pot reprima decât vorbind la nesfârşit, lingând acolo unde întâi au scuipat, certându-se sau dându-şi cu părerea în orice domeniu. Vacarmul ne-a asurzit şi ne căpiază lent.
La capitolul ăsta nu ne întrece nimeni. Italienii, alţi mari palavragii, sunt pe lângă noi un fel de copil de ţâţă care s-ar pune în gură cu Gigi Becali sau cu Monica Tatoiu.
Ai noştri ca brazii parcă-s nişte mori stricate care macină toată ziua vorbe goale. Pe tarla şi în cârciumi, la stat şi în privat, în cele două camere ale Parlamentului, în interminabile talk-show-uri, românii consumă o imensă energie. Se bate apa în piuă, este o hărmălaie şi un dialog al surzilor, fiecare vorbeşte pe limba lui sau a partidului de la ugerul căruia suge, se despică firele în paişpe, niciunuia nu-i crapă obrazul de ruşine, iar circăraia şi penibilul continuă la nesfârşit.
Doamne, ocroteşte-i pe români şi scapă-i de limbită! Pentru că la un popor dezbinat care o ţine într-o vorbărie enormă despre toate şi despre nimic nu se poate construi ceva temeinic. Doar se strofoacă inutil folosind chirpici în loc de beton.
Sursa: http://www.ziarulargesul.ro/index.php/atitudini/nauceala-si-limbita.html
