O aventură
Luni, 06 Februarie 2012 01:00
Cu aproape o jumătate de veac în urmă, un nord american, McIntyre, a pornit în căutarea izvorului Amazonului. Mi-a căzut în mână cartea lui Petru Popescu, talentatul nostru scriitor care reconstituie o aventură a efortului uman în spaţiul cunoaşterii geografice, şi m-am lăsat captivat, la sfârşitul săptămânii trecute, de seducătoarea poveste.
Am tras totuşi cu ochiul la micul ecran şi am ciulit urechea şi la radio, să nu pierd ceva esenţial din ceea ce ni se întâmplă nouă acum. Şi mi-am dat seama că aventura noastră de azi are multe asemănări cu cea a lui McIntyre, cu deosebirea că el străbătea locuri necunoscute, spaţii virgine, populate cu triburi aculturale şi pericole fără număr, în căutarea a ceva precis, respectiv un izvor, în timp ce noi bâjbâim de mai bine de două decenii fără să ştim nici vârful de organizare socială pe care vrem să-l escaladăm, nici calea ce trebuie urmată. Ba, ghidându-ne după interese de moment şi de grup, în loc să urcăm, cei mai mulţi ne trezim că am coborât sub nivelul de pornire şi, din nou şi din nou - pentru a câta oară! - ni se cere să strângem cureaua că e criză, iar soluţia nu-i alta decât... austeritatea.
Un monstru austeritatea asta! - explodează pe unde radio analistul politic Ionel Blănculescu, pe care unii îl şi văd prim-ministru în locul lui Boc. Care, se zice, ar pleca pe la jumătatea săptămânii viitoare. Un monstru cu care guvernanţii ne-au terorizat destul şi pe care ar trebui să-l scoatem din mentalul colectiv odată cu cei care l-au inoculat, respectiv preşedintele Băsescu şi premierul Boc.
Şi, mă rog, ce-ar trebui să punem în loc? Păi, ne susură la ureche fostul director de AVAS, ideea de construcţie, de relaxare fiscală, de relansare şi creştere economică bla, bla, bla. Ce frumos sună! Parcă-l şi aud pe dl Stolojan vorbind despre creşterea economică zero, apoi pe dl Văcăroiu despre o strategie economică durabilă pentru vreo 25 de ani. Pentru a câta oară avem de a face doar cu vorbe! Vorbe de la cei mari şi tari pentru cei mici şi slabi. Vorbe care, ne-am convins de atâta ori după ce am votat, n-au acoperire. N-au, fiindcă, iată, se dovedeşte din nou că nu există comunicare şi încredere. Puterea şi opoziţia nu pot comunica între ele, doar mimează dialogul. La rândul lor, cei slabi nu pot comunica decât cu cei slabi. Nu mai au încredere nici măcar în Băsescu, pe care l-au divinizat o vreme, preşedintele fiind nevoit să recunoască prăpastia care s-a deschis între el şi popor.
Astfel stând lucrurile, comunicarea este ea însăşi o formă de slăbiciune ori de manipulare. Ministrul Igaş stârneşte o isterie naţională vorbind despre nămeţi mai mari ca-n ’54, despre ploi care îngheaţă la sol, iar bucureştenii dau năvală în supermarketuri şi golesc rafturile, să nu rămână nemâncaţi în weekendul care a trecut. Una dintre televiziunile opozante puterii toacă şi ea tendenţios pe tema continuării intenţiei guvernului de a comasa din nou alegerile, deşi postul naţional de televiziune a comunicat clar: vom avea alegeri în iunie şi în noiembrie. Ce să mai înţeleagă biet rumânul? Nu-i este deloc limpede şi se află exact în starea de spirit a cetăţeanului turmentat al lui Caragiale.
Vorbim în gol. De 22 de ani. Cu speranţa că aşa rezolvăm problemele mari cu care ne confruntăm. Poate, pentru unii, şi cu speranţa că aşa se face istorie. Poate chiar se face, dar una tare ruşinoasă şi păguboasă, dovedind că nu reuşim să ne înţelepţim. Vorbim şi nici nu ne dăm seama că din vorbe construim monştri, aşa cum din neaua căzută peste noi, cei mici construiesc momâi de zăpadă. Momâi care nu înfrigurează, nu stârnesc teroare, ci, dimpotrivă, candoare, empatie cu natura, în timp ce monştrii guvernanţilor noştri induc nesiguranţa, teroarea, disperarea. Mai lăsaţi-ne! Că ne este greaţă!
Noroc cu Petru Popescu, cel care a scris, vă mai amintiţi, „Dulce ca mierea e glonţul patriei“. Altminteri ar fi fost vai de sfârşitul meu... de săptămână. Numai venin şi fiere dinspre putere. Dar şi dinspre cei care aleargă înfriguraţi după ea. Un pas înapoi cei care nu simţiţi şi trăiţi ca noi!
Sursa: http://www.ziarulargesul.ro/index.php/mihai-golescu/o-aventura.html
