Forta imagistica, ironie subtila, sensibilitate dusa la extrem, povesti care socheaza si te fac sa-ti pui intrebari. Arta femeilor e altfel decat arta barbatilor, ceva de genul asta zicea candva si Virginia Woolf.

Poate ca nu ar trebui, nu asa se face, dar o sa recunosc de la inceput ca Good Girls, care ocupa doua etaje din MNAC, este expozitia cu cel mai mare impact asupra mea din tot ce am vazut in ultimii ani. In lift, o muzica pe care incerci sa o descifrezi te introduce in ce va urma. Usile se deschid la etajul al doilea si din boxe deslusesti melodia imnului national, pe care o soprana rosteste un text de Brancusi despre conditia artistului. Deja sesizezi ironia.

Cand am vizitat expozitia, ma insotit la fiecare pas curator Olivia Nitis, care pentru acest eveniment lucreaza impreuna cu Bojana Pejic, din Berlin. Olivia mi-a descris lucrarile, mi-a spus povestile din spatele unora si cum ar trebui privite altele. De la ea am aflat tot ce veti citi mai departe.

Din cand in cand, ni se alatura Marilena Preda Sanc, artist si profesor la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, cea care a avut initiativa Good Girls si care si-a amintit cum a inceput totul. „Inca din 1995, am fost invitat la expozitii unde se tratează probleme feministe. Prima la care am mers a fost la Ljubljana.In 1998, am intalnit-o pe Martha Wilson, cunoscută artist și curatoare, care promovează feminismul în SUA. In Romania, se simtea nevoie unei expozitii de o anumita amploare, care sa abordeze problematici diverse si sa puna in relatie estul si vestul. ” Pregatirea a durat un an. Panotarea – zece zile.

Well Behaved Women Rarely Make History este prima lucrare pe care o vezi. Prin ea, artista SuzanaDan deconstruieste un stereotip legat in primul rand de statutul femeii artist. Cuvintele functioneaza ca un motto, ducand cu gandul la faptul ca pentru a recupera cumva absenta femeilor din istoria artelor, dar si pentru ca ele sa fie luate in seama si integrate in context social, politic si cultural, au fost necesare uneori atitutidini radicale, precum miscarea radicala feminista din Occident, din anii ’70. 

Pe celalalt perete, sunt femei cu ochelari de soare negri si atitudine glamorous, fotografiate de artist croata Sanja Ivekovic – un mesaj impotriva violentei asupra femeilor. Suntem la etajul destinat sectiunilor Memorie si Putere. (Foto sus: Casele femeilor, parte din serie)

Instalatia-cheie de aici vine din Turcia si aceasta forma din coperta de reviste din anii ’30 -’40, dispuse in cerc si incadrate de rame aurii. Sunt femei vedete ale acelor ani, iar ramele aurii nu sunt intamplatoare. Nimic nu e intamplator in amenajarea spatiului, mi-a spus Olivia Nitis. Nu folosesc ghilimele pentru ai reda cuvintele, nu as face decat sa ingreunez lectura.

Apoi, Aurora Kiraly face trimitere la Claude Cahun, artista franceza a carei originalitate o pot vedea in literatura, teatru si fotografie si care a ramas in memoria colectiva ca un personaj controversat din cauza orientarii sexuale.

Va amintiti de celebra partida de sah a lui Marcel Duchamp cu o femeie goala? O artist din China inversează cumva jocul, demonstrand ca arta feminista poate sa aiba umor adevarat. Atunci cum de pana azi nu a disparut cliseul ce asociaza feminismul cu incrancenarea?

La fiecare lucrare, te opresc sa citesti textele explicative, statement-uri create chiar de autoare sau note critice relevante, pentru ca discursul nu e mereu evident si ai nevoie sa stii povestea din spate.

La Good Girls, poti sa intri la 10.00 am si sa mai pleci abia la 4.00 pm Sunt filme pe care vrei sa le revezi o data si inca o data. Cum e acela semnat de Corina Ilea si intitulat simplu 23 de kilograme. E povestea de cinci minute a unor emigranti in Canada, al caror bagaj nu putea cantari mai mult de atat, dar trebuia sa cuprinde toata viata lor de pana atunci. 

Continui sa mergi. La un moment dat, ai impresia ca o sa ametesti. E doar inceputul. Reprezentarea femeilor pe piata de munca, petreceri din Romania anilor ’90 si insasi Martha Wilson ironizand sotiile de presedinti. Artista va fi prezent la simpozionul international desfasurat la MNAC pe 27 si 28 septembrie.

Sunt imagini despre care vei discuta indelung cu prietenii. Artista Milica Tomic (Serbia) se plimba pe strazi cu o arma si nimeni nu observa. Suna socant, dar o arma e ceva obisnuit in tara ei, unde ideea de razboi este bine inradacinata. Imaginea ramane cutremuratoare.

La fel cum e si cea cu Regina Jose Galindo, din Guatemala. Ea paseste pe un trotuar ducand in brate un vas plin cu sange. Din cand in cand, se opreste, asaza jos vasul, isi umezeste in el talpile. Urmele ei sunt un gest politic. Numele va poate suna cunoscut, pentru ca lucrarile ei au mai fost la MNAC, intr-o expozitie personala.

Apoi, vezi rinocerii creati de Etel Baias in anii ’70 -’80, care semna pe atunci o serie de gravuri cu substrat politic. Pentru ea, Ceaușescu era un rinocer. Dar lucrarile ei erau expuse, fiindca cenzurii ii era greu sa le descifreze. Pana cand cineva a vorbit, lansand ideea ca aceia sunt rinocerii puterii. Artista a trecut printr-o perioada de marginalizare, iar dupa ’90 a ramas intr-un cu de umbra. Dar Etel Baias a continuat si dupa Revolutie. Privesc o lucrare cu referire la mineriade, in care rinocerii revin.

Am ascultat cuvintele unei femei, de care ma separa un paravan. Aceasta isi amintea cum pe vremea studentiei la Viena, dupa al II-lea Razboi Mondial, fusese separata de colegii ei printr-un paravan, doar pentru ca era singura fata.

O astfel de expozitie trebuie inteleasa ca un intreg, insista Olivia Nitis, si continuam sa mergem pe firul ce leaga intre ele decupajele. 

Ana Lupas (Romania), Camasa de identitate

Aflu ca Ana Lupas a venit personal de la Cluj si a asezat pe perete seria ei de camasi. Si parasim etajul dupa ce Adela Jusic, din Bosnia si Hertegovina, ii face portretul tatalui ei, lunetist in timpul razboiului, care a sfarsit impuscat in ochi de alt lunetist. Intai e un desen discret, dar treptat apare chipul desfigurat la tatalui.

La etajul al treilea, esti in spatiul Dorintei. Descoperi un diptic al Suzanei Fantanaru, din ’75, cu titlul Eu feminism. Dovada ca de pe atunci conceptul patrunsese in constiinta artistica.

Irina Broboana ataca modul in care societatea ii priveste pe transsexualii sau transgenii care vor o altfel de identitate si isi reconstruiesc fizicul. Dupa ce a cunoscut un travestit, artista a dezvoltat aceasta poveste, pornind de la ideea freudiana de penis envy / vagina envy.

Suntem in camera dedicata sexualitatii si normelor sociale. Vezi decupajul din telenovele sau un video cu un act sexual în Codul Morse. E semnat de romanca Anetta Mona Chisha si de slovaca Lucia Tkacova si e despre ce inseamna puterea din punct de vedere normativ. Cine sta deasupra cui?

Renee Renard isi prezinta propria operatie de histerectomie, e ca un vartej sau poate ca eu eram tot mai ametita. Dupa Good Girls, te simți ca după un cocktail puternic. Ai impresia ca imaginatia iti functioneaza la cote maxime si ca pamantul iti cam fuge de sub picioare. Ajungi la picturile senzuale ale Suzanei Dan, cea care deschide si inchide expozitia, e un cerc in care te simti captivul tuturor emotiilor si ironiilor. Un penis aprinde si stinge lumina.

Patru Good Girls:

Renee Renard 

Sa nascut in 1962, intr-o familie cu origini franceze, la Timisoara. Mediul de lucru preferat: fotografie, video.

Arta ei: „Intr-o lume in care convenientele sociale cer ca femeia sa afiseze o estetica impecabila, dar in acelasi timp sa fie puternica, independenta si stapana pe sine, eu doresc sa pot sa-mi exprim temerile, nelinistile si tristetile fara sa fiu catalogata drept «fiinta slaba de inger». Toate proiectele mele sunt puternic personalizate.

Incerc pe cat posibil sa expun lucrarile in spatii semnificative pentru povestea spusa, intr-o incercare tarzie, dar trebuie pentru corectarea parcursului de multe ori nedrept al istoriei.

Am expus la Muzeul de Arta din Cluj, in 2009, pentru ca, drept consecinta a miscarilor studentesti din 1956 in Ungaria, mama, studenta la Arte la Cluj, a fost exmatriculata la fel ca multi alti studenti. Si in hala Timco din Timisoara, in 2011, pentru ca in hala acelei fabrici a lucrat tata, fost detinut politic, in conditii extrem de grele. Sau in Franta, in 2013, pentru ca de acolo au pornit stramosii mei spre Banat, in 1770. Si pe insula Teneriffa, in 2013, pentru ca acolo am luat hotararea care mi-a schimbat viata: sa dau la Arte. ”

Publicul ideal: „E cel care, plecand de la o expozitie de-a mea, cade pe ganduri.”

Ca o petala de mac (video din cadrul Good Girls) : „Imi plac macii pentru atemporalitatea lor. Mi-am dorit intotdeauna sa am copii, dar na fost sa fie. Cand in sfarsit l-am intalnit pe barbatul vietii mele, era prea tarziu. A trebuit sa fac histerectomie.

Ca o petala de mac utilizeaza imagini de la propria mea operatie. Mi-a fost extrem de greu sa le privesc pentru prima data. Acest video vorbeste despre teama, griji si vulnerabilitatea fiintei: teama sufocanta de necunoscut, cand te intinzi pe masa de operatie si-ti doresti ca Hypnos, zeul incununat cu flori de mac, sa te tina in brate, in siguranta; grijile despre cum va fi pe mai departe, stiind ca nu mai esti intreaga; si vulnerabilitatea in fata celorlalti, atat de condescendenti uneori. ”

Renee Renard (Romania), Ca o petala de mac

Patricia Teodorescu

Artista conceptualista de 41 de ani a expus in marile orase din Europa si SUA.

Arta creata de femei: „Arta este buna sau proasta, exact ca cea creata de barbati, nu vad nicio diferenta.”

Feminism: „LIBERTATE A SPUS EA, expusa la MNAC, este o lucrare care a apărut în urma colaborărilor cu Olivia Nitis pentru expozitia I advocate feminism, din Viena. Mi-a placut abordarea clara si directa a definitiviei feminismului, un fel de bau-bau. ” 

Public: „Salut cu multumire publicul roman care a inceput curajos sa descifreze singur si sa se bucure de arta clasica, dar si de cea contemporana, devenit din ce in ce mai prezent.”

Motivatie: „Ce ma motiveaza? Ce ma inspira, ce ma provoaca impotriva logicilor pertinente a firii sa muncesc fara salariu? Sa vedem … Pasiunea? Agonia si extazul, asa cum la imaginat Irving Stone pe Michelangelo sau asa cum a scris Beethoven Simfonia a IX-a cand nu mai auzea… Dragii mei colegi ar spune ca ne chinuie talentul. ” 

Discurs artistic: „Cred in lucrarile si operele de arta ce devin propriile lor purtatoare de cuvant in timp.”

Limbaj: „Sculptura este spatiul artistic in care am inceput sa lucrez, apoi am extins experimentarile limbajului plastic spre diverse materiale si tehnici. Interesul meu consta in examinarea duratei ca mediu si trecerea timpului atat in viitor, cat si in retrospectiva. Un act de creatie poate fi o revelatie, dar si un proces dificil si pasionant. ”

Ioana Ciocan

Artista din Bucuresti cunoscuta in special pentru instalatiile sale sale comestibile.

Surse de inspiratie: „Societatea in care traiesc.”

Plai natal, gradina-n floare (din cadrul Good Girls) : „Asist de cateva decenii la o ciopartire sistematica a tarii. Dispar, pe rand, case monumet istoric, zacaminte naturale, plajă, padurile odată cu ursii lor bruni. ”

Arta creata de femei: „Are la fel de multe rateuri si succese ca si arta creata de barbati.”

Publicul ideal: „Se implică nivelul social și politic în societatea românească.”

Mesaj: „Luati atitudine!”

Motivatie: „Fiecare dimineata.”

Ioana Ciocan (Romania), Plai natal, gradina-n floare

Delia Popa

Are 33 de ani, a expus, printre altele, la Berlin sau Tel Aviv. 

Arta ei : „Ca o ploaie de vara, scurta si racoritoare. Cateodata insa dureaza mai mult decat ai prevazut si apa iti intra in piele. ”

Surse de inspiratie: „Viata din jur, arta altor oameni, scrieri feministe sa”

Despre artiste: „E important ca tinerele artiste sa vada arta altor femei si sa aiba modele feminine.”

Povestea unei lucrări: „Este un desen cu marker și acuarela și se numeste What is the Romanian Word for Empowerment? Este unul din cele doua care compun The Facebook Project, inceput in 2011 si reluat special pentru aceasta expozitie, chiar pe Facebook, prin upload-area unor desene zilnice, adresandu-se unui public nu neaparat pasionat de arta, dar activ pe Facebook. (Vezi si deliapopa.com.) ”  

Mesaj: „Emancipare!” 

Motivatie: „Nevoia de a vorbi si de a fi auzita.”

Motive recurente: „Am abordat teme ca subtila dinamica dintre activismul civic si spiritualitate in mediul meu social (We, Our Friends and Us, 2011-2013), interactiunea cu o comunitate traditionala rroma (Chelen Amenca / Dance With Us, 2012), identitatea de gen (Poli and Mano, cu Anca Mihulet, 2010) și caracteristic liminal la unele creații muzicale (Maan Menelu, 2009). ”