Daca aveti nevoie de o carte noua care sa fie adaugata pe lista dvs. de lecturi, sunteti in locul potrivit. Am realizat un top al celor mai bune carti scrise de autori romani.
“Intunecare” de Cezar Petrescu
“Romanul Intunecare a fost publicat la doua decenii de la debutul lui Cezar Petrescu, dupa ce scriitorului ii aparusera nu mai putin de patru volume de nuvele si schite: Scrisorile unui razes (1925), Drumul cu plopi (1927), Omul din vis (1925) si Carnet de vara (1927). Inceput in 1924 si terminat in 1926, el n-a putut fi publicat decat un an mai tarziu, in 1927, deoarece editorii solicitati n-au avut din capul locului curaj sa scoata un roman atat de voluminos”.
“Ion Sintu” de Ion Marin Sadoveanu
“Ion Marin Sadoveanu (1893-1964) reprezinta un destin neobisnuit in literatura romana contemporana. Neobisnuitul provine din aceea ca scriitorul intra decis in literatura cu doua opere publicate in 1944 si 1957-la 51 si respectiv 64 de ani-atunci cand “colegii” sai de generatie, Cezar Petrescu si Camil Petrescu, sa zicem, nascuti, primul cu un an inainte, al doilea dupa un an, dadusera demult partea durabila a operei lor si se impusesera in literatura romana. Constatarea lui Cornel Regman din 1966 (privind al doilea roman al autorului) este valabila si azi: :Fara sa fi intrat in aria de penumbra care precede uitarea, romanul Ion Sintu nu face parte insa nici din acel “activ” de opere cu care criticii opereaza curent in exemplificarile lor, imprejurare nu numai nedreapta ci si profund pagubitoare”.
“Romanul lui Eminescu”, de Cezar Petrescu
“La urma toata, puterea fi acceptata nu numai ideea romanuliu antijunimist intitulat Junimea, dar si aceea a unei transformari a Romanului lui Eminescu in acest sens – cu conditia insa cca noua opinie a scriitorului inmaterie sa nu duca la un hubrid prin simplele adaosuri, cum se intampla in a doua varianta a celor trei volume. Finalul intamplarii a ramas intrucatva nedecis, din cauza mortii lui Cezar Petrescu. Conclocutorul sau de atunci a obtinut insa de la el cateva lucruri, care i-au inlesnit procedarea fata cu cele doua variante, in vederea publicarii…”
“Apostol” de Cezar Petrescu
“Cand la sfarsitul anului 1933, a aparut romanul Apostol, inchinat unui invatator de stat, Cezar Petrescu era un prozator de mult consacrat, autor a peste 25 de volume-romane, nuvele si schite-toate aparute in spatiul unui singur deceniu. In afara acestora, scriitorul publicase un numar impresionant de articole in ziare si reviste, el insusi socotindu-le, ceva mai tarziu, la vreo cinci mii. Apostol este, prin urmare, o scriere de maturitate cu atat mai semnificativa in opera lui Cezar Petrescu cu cat numai in alte trei volume ale sale de pana atunci mai intalnim tablouri din viata satului, probleme ale mediului rural”.
“Donna Alba”, de Gib. I. Mihaescu
Iar eu am multe de intreprins : mai intii sa-mi refac situatia mea… civila. Asa numesc situatia pe care o voi avea, pe care trebuie s-o am de-acum inainte in lume. E foarte drept : razboiul m-a varsat sublocotenent in rezerva. Asta e un lucru infiorator de important pentru mine si e o adevarata mustrare, tinind seama cum m-a cules acest razboi de pe drumuri. Nu de pe drumul lung pe care l-am facut minat din urma si din laturi de gradatii serviciului de recrutare, cu intregul meu contingent de pustani neimbracati si zgomotosi si sfirsind sa rida numai cin…” “Donna Alba”, de Gib. I. Mihaescu disponibila la librarieonline.ro.
La “grandiflora”, Noaptea focurilor, de Gib. Mihaescu
“Este Gib. I. Mihaescu un autor durabil (macar intr- o parte a operei), sau uitarea de care se bucura astzai apare indreptatita? Cazul lui are asemanari cu acelea lui Cezar Petrescu: scriitor de mare succes in timpul vietii, el n-a reusit sa se pastreze la fel de viu in memoria urmasilor, care-l tin minte ca autor al unei unice carti, Rusoaica. Recitindu-l, am constatat insa ca Rusoaica nu e singura opera viabila, ca nuvelistul si romancierul au creat un stil. Acolo unde s-a realizat, Gh. I. Mihaescu poate sta alaturi de Camil Petrescu si de Hortensia Papadat-Bengescu: in cateva nuvele, in Rusoaica, poate in Donna Alba.
“Martorii, epistole, taietorul de lemne” de Mircea Ciobanu
“In 1968, cand apare prima versiune a Martorilor, putini credeau ca Mircea Ciobanu isi va urma cu atata consecventa vocatia de prozator. Era un poet consacrat, era un excelent eseist verificat nu doar in studii temeinice, ci si intr-o publicistica vie, plina de idei noi, de fraze ferme, categorice. Martorii parea mai degraba o concesie fata de bataliile epocii, setoasa de idei si de reflectii, de mitologii si de personaje exemplare.
„Jurnal”, de Mihail Sebastian
Una dintre operele cele mai controversate ale acestui autor este misteriosul sau „Jurnal”, care reda cu finete atmosfera Bucurestiului din perioada 1935-1944.
In ciuda legendelor care circulau in jurul ineditului jurnal al lui Mihail Sebastian, putini sunt cei care au avut ocazia sa consulte cele noua caiete ale sale, pastrate cu sfintenie de familia autorului timp de cincizeci de ani. Dupa ce urmasii autorului au acceptat publicarea acestei opere memorialistice inconfundabile, varianta integrala a jurnalului a aparut, intr-o editie a Gabrielei Omat, fiind considerata drept una dintre cele mai captivante scrieri ale literaturii romane moderne, dar si „un extraordinar document de istorie culturala si politica” a acelei perioade, dupa cum remarca si critica literara.
“Panait Istrati,” de Al. Oprea
“Interesul si seriozitatea cu care Al. Oprea s-a aplecat asupra cercetarii vietii si operei lui Panait Istrati, scriitor al carui centenar il sarbatorim anul acesta, sunt cunoscute tuturor. Pe langa numeroasele articole dedicate prozatorului, interventiile la simpozioanele internationale sau editiile ingrijite de critic, sunt revelatoare cele doua Monografii publicate de acesta in anii 1964 si 1976. Cartea de fata, pe care Al. Oprea o pregatea de multa vreme, se dorea a fi – dupa cum el insusi marturisea – un amplu dosar al vietii si operei lui Panait Istrati, ea constituind o editie revazuta si adaugata a monografiei Panait Istrati…”
