Obezitatea este o tulburare a starii de nutriatie, cu incidenta si prevalenta in crestere, mai ales in tarile cu standard socio-econimic ridicat. Exemplu: prevalenta obezitatii la copil este estimata intre 10-40% in Canada, 30% in S.U.A., 10% in Anglia.
Studiile mele efectuate pe o perioada de12 ani, 1995-2007, pe pacienti care s-au prezentat la consultatii in clinica unde lucrez arata o prevalenta de aproximativ 15%. Studiile au aratat ca obezitatea in copilarie se reflecta in obezitatea adultului in aproximativ 10-30%. Probabilitatea ca un copil obez sa devina un adult obez este cu atat mai mica, cu cat intervalul de timp dintre debutul obezitatii si varsta adulta este mai mare. Ea creste cu severitatea bolii, mai ales in cazurile debutului la adolescenta si al neexistentei unui parinte cu obezitate.
Definitie
Obezitatea este o acumulare in exces de tesut adipos. Supraponderalitatea este cresterea greutatii corpului pe seama masei musculare si/sau a acumularii de grasime in exces. Din punct de vedere antropometric: – un raport greutate/talie care depaseste percentila 95 pentru varsta si sex, defineste un copil supraponderal; (percentilele sunt niste modalitati de reprezentare, scale de evaluare a greutatii) – raportul greutate actuala/greutate corespunzatoare taliei > 120% defineste copilul obez – indicele masei corporale (Body Mass Index : BMI) definit ca raportul greutate in kg / talie in m2, cel mai util indicator pentru diagnosticarea obezitatii in populatia preadolescenta si adolescenta, el stabilind corelatia intre tesutul adipos subcutanat si cantitatea totala de grasime a corpului; normal BMI este – grosimea pliului cutanat tricipital (Triceps Skin Fold : TSF), peste percentila 85 pentru varsta si sex reprezinta un alt criteriu de definitie a obezitatii copilului. Astfel, ca si concluzii, copilul supraponderal are raportul greutate/talie peste percentila 95 si TSF = normal (pentru varsta si sex); copilul obez are raportul greutate/talie > de percentila 95 si TSF > percentila 85.
Etiologie sau origine
Obezitatea este datorata discrepantei intre aportul caloric si cheltuielile energetice ale individului. Factorul etiologic predominant il reprezinta aportul excesiv si prelungit de hrana pe fondul unei perturbari a mecanismelor fiziologice de reglare a aportului alimentar, adesea conditionata de obiceiuri nutritionale deficitare, de factori de mediu familial si psiho-social inadecvat. Predispozitia genetica a fost dovedita in familiile de obezi. Copii ce provin din familii cu parinti sau bunici obezi, au susceptibilitate crescuta de a fi, la randul lor, obezi (40% daca unul dintre parinti estei obez, 80% daca ambii parinti sunt obezi). Studiile mele, efectuate pe pacienti care s-au prezentat la consultatii in clinica unde imi desfasor activitatea, au demonstrat ca si copiii macrozomi (cu greutate mare la nastere) sau cei proveniti din parinti cu diabet zaharat au, deasemenea, susceptibilitate crescuta de a fi obezi (25% daca unul dintre parinti este diabetic si 50% daca ambii parinti sunt diabetici).
Patogenie
Obezitatea este rezultatul cresterii numarului si marimii adipocitelor (celulelor de grasime). Ele se multiplica atunci cand aportul caloric este crescut, respectiv in special in perioada gestationala si cea de sugar. Stimulul de crestere al numarului de celule grase se mentine pana la pubertate, dar cu o rata mai scazuta, astfel ca la adolescenta scade marimea adipocitelor, dar nu si numarul lor. Apetitul obezilor este influentat de o multitudine de factori: tulburari psihice, leziuni hipotalamice ale hipofizei sau alte leziuni cerebrale, hipotiroidism, diabet. Ca factori exogeni de influenta a apetitului obezilor o constituie obiceiurile alimentare defectuoase, alimentatia cu mancaruri tip fast-food si dulciuri concentrate, consumate in exces si din cauza ambalajelor si reclamelor ispititoare. Persoana obeza raspunde la un pranz hidrocarbonat prin cresterea nivelului seric al insulinei si scaderea utilizarii acizilor grasi liberi. Cu timpul, obezul devine rezistent la insulina, ceea ce duce la cresterea nivelului circulant al acesteia: insulina scade distrugerea grasimilor si favorizeaza formarea acestora.
Manifestari clinice
Obezitatea poate deveni evidenta la orice varsta, apare mai frecvent in primul an de viata, la 5-6 ani si la adolescenta. Din experienta clinicii noastre, am constatat ca sugarii alimentati artificial si la care diversificarea se face tarziu si defectuos exista un risc de trei ori mai mare de a deveni obezi decat cei alimentati natural si diversificati corect.
Complicatiile obezitatii la copil
Sugarul si copilul obez au risc moderat de a deveni adulti obezi. Cele mai frecvente sunt: – complicatii cardiovasculare (hipertensiune arteriala, cresterea nivelului seric al colesterolului si trigliceridelor); – complicatii pulmonare; – complicatii psihilogice: complexe de inferioritate, sentiment de frustrare, izolare sociala, insatisfactie, dificultati scolare; – altele cum ar fi diabet zaharat, litiaza biliara, boli osoase.
Profilaxie (prevenire) si tratament
Mentinerea unei greutati corporale ideale este un deziderat nu numai estetic ci mai ales pentru prevenirea complicatiilor obezitatii. Profilaxia trebuie sa inceapa inca din viata intrauterina prin identificarea parintilor cu risc si printr-o stricta supraveghere a cresterii si obiceiurilor alimentare, incepand cu varsta de sugar. Toate acestea se realizeaza prin : – monitorizarea in inaltime si greutate; – se va incuraja alimentatia naturala, cel putin in primele 6 luni de viata; – diversificarea se va face corect, evitandu-se alimentele hipercalorice cu valoare nutritionala redusa (cartofi, fainoase); – se va evita supra-alimentatia prin respectarea apetitului sugarului si adaptarea la capacitatea lui gastrica. La copilul mai mare si adolescent profilaxia se va face prin alimentatie rationala, echilibru psihic (familie, colectivitate), promovarea activitatii fizice (sporturi ce ajuta cresterea in inaltime).
Obiectivele tratamentului
1.Modificarea comportamentului alimentar : – alimentele consumate la ore fixe intr-un loc specific (la masa, in bucatarie, in sufragerie) si cu alti membri ai familiei. Masa trebuie sa devina pentru copil un ritual familial care sa-i dea satisfactie, siguranta si placere. – durata mesei va fi de aproximativ 20-25 minute – portia de hrana va fi taiata in bucatele mici si trebuie sa fie aspectuoasa, copilul nu va manca repede si nu va primi portii suplimentare. – gustarile dintre mese vor fi treptat eliminate, sau inlocuite cu fructe, dintre cele premise. – se vor interzice in timpul mesei alte activitati (uitatul la televizor, citit, jocuri)
2. Indepartarea din dieta a alimentelor cu continut caloric ridicat (hidrocarbonate si glucide)
3. Aport corespunzator de proteine necesar cresterii normale. Proteinele acceptate sunt cele din carnea de pui, vaca, peste alb. Carnea de porc si mezelurile rafinate din carne de porc sunt interzise pana la varsta de 3 ani si trebuie evitate la copilul cu risc de obezitate.
4. Aportul caloric trebuie sa fie de 110 cal/kg/zi pentru sugarul sub 6 luni si 90cal/kg/zi pentru sugarul intre 6-12 luni. La copilul obez sub 12 ani, aportul caloric recomandat este de 60 cal/kg/zi. La copilul peste 12 ani si adolescent, aportul caloric va fi de 850-900 cal/zi in perioada de slabire (minim 1 luna), apoi 1100-1300 cal/zi. Dieta trebuie suplimentata cu vitamina D. Scaderea in greutate nu se face rapid, ci lent, uneori copilul crescand in inaltime, poate ramane la aceeasi greutate. Implicarea intregii familii in acest proces face programul de slabire mai placut si ma eficient.
5. Incurajarea si favorizarea activitatii fizice determina cresterea consumului de energie. Sporturile recomandate sunt inotul, alergarile, baschet, tenis, fotbal, gimnastica medicala, dans, balet. Nu se recomanda in perioada de crestere sporturile cum ar fi boxul, culturismul, haltere, lupte greco-romane ce pot impiedica dezvoltarea fiziologica a sistemului osos.
6. Suportul psihic este de asemenea esential in tratamentul obezitatii la copil, el adresandu-se atat pacientului cat si anturajului. Medicul psihiatru si psihologul sunt cei care trebuie consultati si priviti ca niste prieteni cu ajutorul carora putem gasi motivatia pentru cura de slabire.
7. La unii baieti cu sindrom adiposo-genital am folosit si tratamente hormonale. Am avut rezultate spectaculoase in proportie de 90% cu Pregnyl in cure de 6 saptamani. Tratamentul a fost indicat, executat si urmarit numai de medicul specialist in chirurgie pediatrica. Pentru 50% din baieti a fost nevoie de o singura cura (de 6 saptamani), pentru ceilalti de doua cure. Nu am avut reactii adverse, iar rezultatele s-au obtinut in timp. Precizez ca in toate curele tratamentul a fost asociat: medicamentos, dieta specifica, activitate fizica si psihoterapie. Am folosit in dieta specifica si suplimente nutritive naturale pe care copiii le-au acceptat cu usurinta si care au dat rezultate foarte bune in timp. Am incercat in acest articol sa va impartasesc din experienta mea in vederea descoperirii, prevenirii si tratamentului obezitatii la copil inca din fasa. “Un copil gras, frumos s!” pufos nu este neaparat un copil sanatos”
