Cand reflectam asupra lui Julio Camba, incercam sa unim si sa adunam trei perspective: cea a acestui autor, in al doilea rand, tema sau intrebarea articolului sau editorialismul sau articolul de opinie, ca un amestec a diferitelor substiluri si, de asemenea, daca imi permiteti, micul meu loc, in aceasta confruntare a acestei realitati sau genului literar jurnalistic. Prin urmare, este si o reflectie asupra subgenului.
Trebuie sa invatam si sa invatam de la mari, de la maestri, si aici as include cateva zeci de nume, jurnalist Azorin, Ruano, Alcantara, Cavia, Umbral si altii, din societatea-tara-istoria noastra care in aceste doua secole au avut. a lasat ceva din ei, la vremea lor si in noi.
Este imposibil sa reduc si sa sintetizezi o figura ca Camba, cel putin pe acest scriitor, nici nu am de gand sa-l judec, nici viata lui, trecand prin Argentina, nici viata lui pe pamantul natal, nici optiunile lui sociopolitice, nici macar stilul lui. Dar atunci cand „citim un text, fie ca este vorba de imagine, muzica sau scris, cum ar spune hermeneutica, citim o constiinta”.
Gurile noastre s-au saturat sa auda, despre libertatea de constiinta-cult-exprimare-gand, dar mai tarziu, fara sa ne dam seama, nu ne intoarcem decat ochii-urechile-inima, catre cine sau cine credem ca ne sunt rude. El a spus, un politician spaniol, de origine galiziana, intr-un interviu, l-au intrebat daca a citit relatarea lui, iar el a raspuns mai mult sau mai putin, „nu, ca ruda lui, ii cunostea deja ideile, dar le-a citit si le-a gandit pe cele de adversarii sai, sa-i inteleaga si sa-i inteleaga.”
Cred ca aceasta marturie se alatura ideii de ras-zambet-umor gallecesc, a acestor doi barbati, nu voi spune numele celui de-al doilea, pentru ca atunci, ar inceta sa mai continue cu aceste randuri. Dar eu cred ca sintetizeaza „esenta articolului jurnalistic”, asa cum il inteleg. Este, in fata unei oglinzi, care poate avea consideratii si consideratii diferite si diverse decat tine insuti. Aceasta este maretia culturii. Posibil inca din preistorie, spun specialistii, eventual la solstitii, intr-un loc, s-ar intalni diferitele grupuri ale unui teritoriu, ne imaginam ca ar face petreceri, manca, vorbesc, faceau nunti, si de aceea, faceau schimb de obiecte, tehnici. si idei.
Uneori cred ca acest „schimb rapid, dar si profund de idei”, astazi, nu se afla doar in marile tratate de specialitate, ci in aceste modeste articole de opinie, unde idei-concepte-date, de multe cunostinte, se intersecteaza, in acelasi timp. timp.vorbesc despre un subiect. Aici, sustinem, daca se poate, ca atunci cand mergi cu trenul sau autobuzul la serviciu, citesti sau asculti marile articole ale marilor scriitori ai trecutului. Pentru ca pana la urma, intotdeauna trecutul, schimbarea unor accente si punct si virgula, are foarte mult de-a face cu prezentul. Si, acum, frica poate exista, in fiecare prezent, daca frica-frica de a vorbi clar, dar gasim situatii din trecut, pe care le putem transpune in prezent.
Ei spun, unii dintre interpretii lui Camba, „ca el era omul care nu voia sa fie nimic”. Poate de aceea a devenit unul dintre marii editorialisti. Daca laureatii Premiului Nobel sa reconsidere mai bine articolul si jurnalismul, acest autor ar fi meritat, in umila mea parere, sa fie candidat la Premiul Nobel pentru Literatura. Sper ca tu, presupun ca nu o voi percepe, ca la un moment dat, fundamental, vreun autor de articole jurnalistice va fi distins cu acest Premiu, pentru ca pe scurt, intr-un numar mic de cuvinte, se poate exprima o lume.
Unul, eu, ca sa nu insele pe nimeni, care de mic, nu stiu daca prin virtute sau rautate, a incercat sa bea-invat din toate izvoarele si toate traditiile culturale. Lucru, care are un pret de mare durere, pentru ca mai tarziu, gasirea sintezei este dificila. Se gaseste in marii autori de articole sau de columnism, o sursa enorma de cunoastere si bogatie, cum este cazul lui Camba, deoarece exista doua tipuri de scriitori in raport cu articolele. Unii, care sunt scriitori si sunt, de asemenea, editoriali, sau cei care sunt in esenta editoriali, si mai tarziu, sunt scriitori.
Acest al doilea grup ar trebui sa fie mai apreciat in aceasta patrie. Aceste zile, saptamani, luni, in care trecem printr-un cutremur biologic al bolii pe care toata lumea o stie, si diferite cutremure sociale si politice, poate, privind aceste mari figuri ale jurnalismului national, ne-ar invata ceva despre noi insine. Se spune mereu, intelegeti istoria trecutului pentru a nu o repeta. Eu, daca as fi directorul vreunui ziar digital sau pe hartie pe acest pamant al nostru, „as reproduce articole aparute acum cincizeci sau o suta de ani”, pentru ca asa, sa invatam astazi, in fruntea altora din trecut si azi, nu am mai comite aceleasi greseli din trecut, cu alte culori, alte steaguri, alte imprejurari… Salutare Camba!
