La doar cateva zile distanta de aniversarea a 50 de ani de la devastatoarea Revolutie Culturala a lui Mao Zedong, spectacolul in onoarea regimului maoist desfasurat in centrul nervos al politicii chineze a starnit dezbateri aprinse si a alimentat zvonuri despre lupte pentru putere in sferele inalte ale Partidului Comunist.
Spectacolul cu tematica maoista a avut loc la inceputul lunii mai la Sala Mare a Poporului, o structura colosala de granit din Piata Tiananmen, care gazduieste evenimentele politice majore ale tarii. In videoclipurile emisiunii publicate pe internet se pot vedea gigantografe ale lui Mao si actualului presedinte, Xi Jinping, proiectate pe o scena in care zeci de cantareti au cantat „melodii rosii” ale revolutiei, amintind de vremurile lui Mao.
Auditoriul cavernos al Salii Mari a fost umplut cu imnul Revolutiei Culturale Navigarea marii depinde de carmaci ”:
„Navigatia pe mari depinde de carmaci,
a trai si a creste depinde de soare.
Ploaia si roua hranesc recoltele,
realizarea Revolutiei depinde de ideile lui Mao Zedong.
Pestele nu poate parasi apa,
Nici pepenii nu parasesc ramurile.
Masele revolutionare nu pot exista fara Partidul Comunist.
Ideile lui Mao Zedong sunt soarele care straluceste mereu.”
Intr-un alt moment al emisiunii, un banner scrie: „Oamenii lumii se unesc pentru a-i invinge pe invadatorii Americii si pe cainii lor!
La Beijing, ei sperau sa poata ignora acest 16 mai, aniversarea inceputului Revolutiei Culturale, un deceniu de tulburari politice care a costat viata a peste 2 milioane de oameni. Pozitia oficiala a Partidului Comunist in aceasta perioada, facuta publica in 1981, a fost aceea de a recunoaste ca a provocat „cel mai mare esec si cele mai grave pierderi suferite de partid, tara si popor” de la proclamarea Republicii Populare. China in 1949.
Dar dezbaterea tensionata declansata de controversatul concert a zadarnicit planurile partidului de a ignora aniversarea. Unii spun chiar ca decizia de a-l organiza intr-un loc cu atat de mult simbolism politic face parte dintr-o conspiratie la nivel inalt de a-l face rau lui Xi.
O capcana sau o alunecare?
Potrivit lui Ma Xiaoli, fiica unui veteran al Partidului Comunist persecutat si expulzat in timpul Revolutiei Culturale, „este o capcana politica sa incadrezi liderul”. Ma Xiaoli acuza fortele „anti Xi”, care incearca sa echivaleze conducerea presedintelui Xi Jinping cu cultul personalitatii profesat fata de Mao.
Altii banuiesc ca Xi, care l-a laudat public pe Mao si l-a criticat in tacere la adresa guvernarii sale de cand a venit la putere in 2012, a avut ceva de-a face cu montarea spectacolului de 2 mai. Potrivit lui Zhang Lifan, un istoric care este un critic deschis al presedintelui Chinei, capcana a fost „intinsa de el insusi”: „Cu personalitatea lui Xi, el este capabil sa faca asa ceva”.
Unii comentatori politici considera ca lupta este semnul lipsa al unei lupte pentru putere care se poarta in fruntea Partidului Comunist, cu 88 de milioane de membri.
In coloana sa pentru South China Morning Post , cu sediul in Hong Kong, jurnalistul politic Wang Xiangwei a scris: „O intorsatura interesanta se adauga la saga de manevre politice pe coridoarele puterii din Beijing, in timp ce factiunile de stanga si de dreapta duc un lupta din ce in ce mai tensionata pentru a influenta liderii asupra mersului tarii”.
Potrivit lui Wang, este naiv sa credem ca concertul ar putea avea loc intr-un loc cu o asemenea simbolistica politica fara colaborarea celor mai inalti membri ai partidului. Pentru Jude Blanchette, cercetator la Beijing care studiaza influenta maoismului asupra Chinei de astazi, identitatea si motivatiile promotorilor spectacolului sunt un mister: „Exista nenumarate zvonuri in acest moment”.
Blanchette nu considera „convingatoare” teoriile care indica un atac impotriva lui Xi, dar nici nu vede probabila versiunea conform careia presedintele a sustinut evenimentul: „Nu pot sa cred ca l-ar sprijini stiind ca reactia va fi. atat de intens.” Potrivit lui Blanchette, cel mai probabil organizatorii au citit gresit climatul politic si nu au reusit sa vada raspunsul negativ pe care l-ar provoca un concert cu Revolutia Culturala ca tema.
„Tinand cont de climatul ideologic, de renasterea istoriei partidului, de unele dintre semnalele pe care Xi Jinping le-a dat anumitor sectoare despre rolul partidului si de modul in care neo-maoistii au interpretat aceste semnale, imi pot imagina ca subordonatii gandindu-se prea entuziasmati ca ar putea scapa cu sustinerea unui concert care evoca gloriile trecute ale maoismului si ale Revolutiei Culturale. In mod clar, nivelul de controversa pe care, pentru multi, inca il are aceasta perioada a istoriei chineze nu a fost luat in considerare. In opinia mea, o gafa este mai probabila decat o conspiratie”.
Oricare ar fi cazul, spectacolul a scos la iveala prapastia inca existenta dintre cei care vad Revolutia Culturala ca o catastrofa pentru care Partidul Comunist inca nu se rascumpara si un grup mai mic de neo-maoisti pentru care acea perioada ramane o epoca de aur. pentru care Mao a fost demonizat pe nedrept. Presa de partid si-a imprumutat vocea criticilor concertului memorial Mao. Unul dintre ziare a mers atat de departe incat a sustinut ca „glorificarea” „deceniului haotic” al Chinei a fost la timp.
Dar toate atacurile impotriva concertului au fost intampinate cu un raspuns neclintit din partea maoistilor. Una dintre figurile sale proeminente, Zhang Hongliang, a venit sa-i acuze pe critici ca au folosit perioada ca un „pumnal politic pentru a ne ucide partidul si natiunea”. „Toate denunturile revolutiei culturale sunt create pentru a face ca opinia publica sa deschida calea pentru ca Statele Unite si alte natiuni occidentale sa puna la cale disparitia Chinei”, a scris Zhang Hongliang intr-un articol tradus de Media Project of China de la Universitatea din Hong Kong.
Pentru Blanchette, lupta este o amintire a umbrei lungi pe care Revolutia Culturala o arunca inca asupra Chinei: „Cincizeci de ani mai tarziu, ramane cel mai controversat episod din istoria moderna a Chinei. Este perioada care a provocat cele mai multe diviziuni.” In opinia sa, „exista doua parti care sunt cu adevarat profund inradacinate si politizate: exista oameni care au simtit dureri intense si de nedescris si care au simtit ca incercarea partidului de a ascunde acest fapt sub masa le-a refuzat o reparatie istorica deschisa si sincera cu Revolutie culturala”. Pe de alta parte, potrivit lui Blanchette, „exista un grup populist extrem de organizat si motivat, care crede ca ascunderea acestei probleme a fost pacatul initial al erei Deng Xiaoping. A fost prima data cand l-au tradat pe Mao Zedong si viziunea lui revolutionara.”
Dupa spectacolul din Piata Tiananmen, acest ultim grup este in ofensiva, potrivit Blanchette. „Luna trecuta, in ceea ce priveste comemorarea istorica, totul a fost linistit pe frontul maoist. Acum, in mod clar a reluat.”