Joaca si jucariile reprezinta, pentru copii, unul dintre pasii fundamentali spre descoperirea lumii, spre construirea arhitecturii interioare viitoare. Prin joc, ei isi dezvolta inteligenta, creativitatea, capacitatea de lua decizii. Pentru ei, dar si pentru parintii lor exista oameni ca Nicolae Tataranu, creatorul si patronul Casei Retro, o mica firma care comercializeaza, dar si produce jucarii si jocuri istete.
Se joaca de cand se stie
Barbatul de azi se joaca de cand se stie, ajutat de darul de a imagina si a crea tot felul de jucarii si metode de a stimula dezvoltarea psihica si intelectuala a copiilor. Cand eram mic, inventam din nimic. Luam 3 cuburi, de exemplu, pe care le tot suceam, le tot invarteam pana cream tot felul de mici universuri ale mele. Tot timpul i-a placut sa bricoleze, sa mestereasca, iar din clasa a IX-a, dintr-un disconfort financiar, a inceput sa si castige bani cu asta. Un exemplu? Faceam semne de carte cu Mickey Mouse, la mare cautare pe atunci.
A visat sa devina regizor de sunet in cinematografie, dar a ajuns inginer electrotehnist, trimis sa lucreze la centrala termica a Fabricii de Zahar din Tandarei. A reusit insa, dupa Revolutie, sa ajunga sa faca ceea ce l-a pasionat din copilarie. Este minunat sa lucrezi pentru tine si sa creezi lucruri care-ti fac placere, imi spune in timp ce ma ispiteste cu un ceai de iasomie. Cine a uitat de jocuri ale copilariei precum Nu te supara, frate? sau de tintarul cu boabe mari de fasole, cand urmareai cu febrilitate sa ajungi sa faci morisca?
Marile case de editura din lume care fac jocuri au umplut astazi mapamondul cu tot felul de inventii, care mai de care mai interesante si mai stimulative pentru copii. Dar nu numai pentru ei, dovada si faptul ca pe orice cutie de joc sta scris ca se adreseaza oricui, cu varsta cuprinsa intre 2 si… 99 de ani. Pentru ca, in mod normal, omul poate invata, poate descoperi si se poate bucura de joaca jocului toata viata.
Pentru copii, dar si pentru adulti
Jocul, jucaria, sunt instrumente de formare a copilului. Practic, un copil, dupa varsta de 9 luni, in fiecare luna descopera cate ceva. Si trebuie, ca parinte, sa stii ca e o problema daca la 2 ani copilul tau nu poate roti o piesa ca s-o bage intr-o gaura sau la 5 ani nu distinge intre doua culori. In micul spatiu de langa cladirea Guvernului, amenajat ca o librarie, te striga din ochi, imbracate in culori vii si forme frumoase, nenumarate jocuri si jucarii. Sunt aproape 7.000 de produse in total, imi spune Nicolae Tataranu.
Colectii impresionante de jocuri de gandire, de logica, tactica, strategie si echilibru, simplele, dar si spectaculoasele jucarii tip casse-tete, adica spargeri de cap – in fata carora chiar si un matur neavizat se trezeste neajutorat, intrebandu-se asupra performantelor sale de imaginatie – jucarii si jocuri educative pentru primii ani de viata, pentru controlul si coordonarea miscarilor, puzzle-uri, seturi si jucarii de constructii, seturi creative si accesorii pentru desen, bricolaj si abilitati practice pentru gradinite, scoli si nu numai, materiale, accesorii si dispozitive pentru modelaj cu coca si plastilina, sute de tipuri de hartii si cartoane decorative pentru activitati creative, ustensile pentru taiat, decupat si stantat.
Toate facute din lemn, plastilina, polistiren, lut, cartoane sau materiale naturale. Un univers intreg facut special pentru cei mici, ca sa-si dezvolte inteligenta, creativitatea, sa invete sa-si controleze si coordoneze miscarile, sa-si dea seama cum functioneaza lucrurile, sa-si imbogateasca vocabularul, sa deprinda rezolvarea unor situatii-problema, prin logica, si sa coopereze cu altii. Pana la 2 ani, jocurile sunt alese de fapt dupa gustul parintilor.
Ei sunt cei care, prin ele, deprind, se autoeduca, invata cum sa se raporteze la copil si la necesitatile lui. E faza jocurilor educative. Apoi, ceea ce conteaza ar trebui sa fie ceea ce-si doreste copilul, sa poti vedea care-i sunt dorintele si abilitatile si sa-i oferi tot ce are nevoie pentru a le dezvolta. A cumpara astfel de jocuri nu e o cheltuiala, ci o investitie. Orice psiholog va confirma ca, dupa 7 ani, copilul nu mai invata practic nimic nou. Toate conexiunile logice, toate informatiile care il vor ajuta mai tarziu sa inteleaga viata se formeaza si se invata acum.
Educatia prin jucarii
Nicolae Tataranu nu oboseste in a imagina el insusi jocuri si jucarii. Privesc o girafa de pe biroul lui. Uite, e o bila din polistiren in care se infig aceste betigase ce reprezinta partile anatomice ale girafei. E simplu la prima vedere, dar pentru un copil e o adevarata descoperire a clipa in care va reusi sa construiasca aceasta girafa fara sa greseasca. Oricum, in general nu exista decat vreo 20 de concepte de jocuri, cu reguli si principii din patrimoniul universal al jocurilor, ce se in mai multe variante. Rar apare cate un joc intr-adevar novator.
Acum se gandeste sa puna in practica o idee, un joc clasic, dar facut de copil, cu piese reprezentand animale. El ajunge practic sa-si inventeze si sa-si construiasca propriul joc, spune Nicolae Tataranu, in vreme ce privirea ii scanteiaza la gandul jocului. Dupa ce am vazut cate am vazut, sunt sigur ca m-ar tenta asa ceva. Ca as avea chiar si acum ceva de descoperit, dupa cat de neajutorat m-am simtit in fata unei simple spargeri de cap cu rezolvare aparent imposibila, dar fascinant de simpla, de fapt.
Dar mai important decat ceea ce cred eu va ramane ceea ce cred si au de gand sa faca parintii pentru copiii lor, ca si gradinitele, scolile, toate institutiile ce vegheaza la formarea acestora. Caci daca pentru un copil joaca reprezinta insasi esenta devenirii lui viitoare, pentru cei mari, cresterea si educatia lor nu trebuie sa fie o joaca…
