Peisajul rural in Cordes Sur Ciel, prima bastida a Frantei

Acest orasel care a ajuns sa primeasca peste 6.000 de suflete – in prezent abia depaseste 2.000 de locuitori – a fost un centru economic de mare importanta. Prima bastida -oras fortificat- din Franta a fost construita in 1222 de Raimon VII, Contele de Toulouse. Intentia sa a fost de a crea o cetate care sa-i apere teritoriile si sa ofere un loc de locuit numeroaselor familii care fusesera imprastiate in regiune din cauza continuelor razboaie religioase care au devastat-o.

Am ajuns la portile zidurilor sale intr-o dimineata cu un cer plat. In dupa-amiaza dinainte, ne plimbasem pe strazile din Montauban, presarate cu cladiri istorice din caramida roz.

Christian Riviere, de la departamentul de presa al biroului de turism din Tarn, a sosit in timp ce admiram privelistile frumoase ale peisajului de pe unul dintre numeroasele balcoane naturale ale Cordes sur Ciel.

Desi sunt unul dintre cei carora le place sa descopere locuri in ritmul propriu si singur, recunosc ca, pentru a ajunge in profunzime si a cunoaste cu adevarat orase precum Cordes, este necesar ca cineva versat in istoria ei sa-i dezvaluie secretele. 

Christian a fost, fara indoiala, unul dintre cei mai buni ghizi pe care i-am avut vreodata. Amabil si prietenos, cunostintele lui despre loc erau infinite. Vorbea spaniola foarte simpla, iar franceza noastra nu era deloc de spus, dar, cu ajutorul punctual al Melaniei noastre – care a facut ca traducatoare – nu am avut nicio problema sa ne absorbim farmecul orasului.

Am trecut una dintre portile zidului cu putin inainte de pranz si am gasit primul semn medieval chiar in cadrul de piatra al unei usi de lemn inchis la culoare. Acolo se vedeau simbolurile breslei care ocupa acel stabiliment: cizmar.

Bogatia lui Cordes sur Ciel s-a construit pe comertul cu lana, tesaturi si piele, dar planta pastelului – folosita la vopsirea in albastru a tesaturilor si chiar a cladirilor – a fost cea care i-a propulsat splendoarea economica la limite nebanuite.

Cele mai multe dintre cladirile gotice pe care le-am putut vedea in timp ce urcam pe strada pana la celebra biserica St Michel dateaza din acea perioada. Chiar in dreapta usii de la intrare gasisem vechile bordeluri si la cateva zeci de metri mai incolo am dat de biserica.

Raimon al VII-lea a permis ca majoritatea locuitorilor orasului sa fie din secta religioasa a catarilor. Ei credeau ca la inceputul timpurilor existau doi zei. Zeul bun l-a invins pe cel rau, iar acesta din urma, in razbunare, a decis sa rapeasca sufletul fiintelor umane, facandu-le sa-si piarda memoria despre cum sa realizeze binele. Pentru catari, singura modalitate de a-l intalni pe zeul cel bun este sa duca o viata total pura. Fara sa te complati cu placerile trupesti, fara bunuri de valoare, fara sa comita pacate.

Acest tip de ideologie a fost acceptat fara repros de multi dintre domnii vremii. Sa nu ne pacalim, nu a fost din motive religioase, ci pentru ca Biserica Catolica cerea plata unor taxe mari pe care domnii le puteau evita imbratisand o alta varianta de religie.

Astfel, orasul a devenit o tinta pentru cruciati, avandu-l in frunte pe infricosatorul Simon de Montfort.

Odata ce au terminat cu catarii din zona, episcopul de Albi – care era la randul sau vice-inchizitor al regiunii – a ordonat construirea bisericii Sf. Michel. Locuitorii inca mai aveau putina dragoste pentru catolici, asa ca si-au luat timpul sa construiasca. De altfel, unul dintre cele mai curioase lucruri despre biserica este existenta unei usi de acces la jumatatea unuia dintre pereti, vadit inutila si care a fortat sa construiasca alta pe alta parte a cladirii.

Strazile din Cordes Sur Ciel, aproape complet tacute deoarece era o zi de joi de la sfarsitul iernii, ne-au transportat cu peste 600 de ani in urma cu comentariile lui Christian. Asa ca am ajuns in fata uneia dintre cele mai emblematice case gotice si ne-a explicat ce inseamna micile statuete sculptate pe fatada. Majoritatea au reprezentat represiunea catolica fata de catari, dorind sa-i desparta pentru totdeauna de cunoastere.

Am ajuns intr-o piata unde o constructie veche din lemn a acoperit aproape toata suprafata. Unii turisti au baut ceva stand la mesele care erau imprastiate in piata, dar am preferat sa continuam sub soarele cald si, dupa ce am urcat niste trepte, am ajuns intr-un fel de belvedere de unde puteam observa campurile verzi si despartim. orasului. Este partea cea mai inalta a Cordes Sur Ciel. Sunt cateva cafenele care fac locul plin de viata vara, dar la aceasta ora eram practic singuri.

Christian ne-a spus, in timp ce am admirat privelistile frumoase, ca orasul a fost un punct fierbinte cultural in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Fiind in zona libera, aici vor locui mai multi artisti din diferite domenii – prieteni ai lui Dali si Picasso, scriitorul Albert Camus sau parintele Jean Paul Belmondo (care a fost un sculptor cunoscut).

Am coborat pe alta strada si o parte din grup a fost inghitita, parca condusa de Flautarul din Hamelin, de un magazin dragut – Les delices du terroir (Deliciile terroirului, Avenue de la Gresigne nr. 9) – care vindea produse alimentare din regiune. Insotitorii mei s-au aprovizionat cu pateuri, foie gras, vinuri, mirodenii si anumite sosuri din zona.

Acesta este Cordes Sur Ciel, primul oras bastida din Franta care a contestat puterea monarhilor si a Bisericii Catolice. O fortareata catara care a suferit, dar a trait si momente de glorie. Un must-see pentru iubitorii de istorie, arta, arhitectura… Sau pur si simplu mancare buna si peisajul rural departe de zgomot.