Incepeam sa ma și ingrijorez ca aceasta clasificare a universitaților, instrument de lucru de care era nevoie de mulți, mulți ani, nu genereaza nicio pișcatura pe nicaieri.
Ca și cum toți ar fi inca in vacanța și nici nu ar baga de seama ca rezultatele ei au fost facute publice. Sa fie oare ca niciun politician care preda pe la cine știe ce bomba de facultate privata nu a vazut rezultatele? Sa se fi nascut bunul simț de a aprecia un lucru bine facut tocmai in vacanța asta? Dar, cum imi era lumea mai draga, a fost publicat comunicatul de presa care mi-a naucit orice speranța. Politicienii reacționeaza doar mai incet dupa vacanța, nu e vorba despre nimic altceva.
Ce susține PNL-ul?
Intr-un comunicat de presa de duminica, probabil pișcați de faptul ca Funeriu le-a cerut inspectorilor școlari sa interzica politizarea inceputului de an, PNL-iștii i-au cerut iar demisia lui Funeriu. Motivul invocat de aceasta data este clasificarea universitaților. Potrivit acestora, clasificarea nu aduce ordine in sistem, ci creeaza, mai degraba, confuzie. PNL crede ca nu au fost folosite criterii suficient de clare pentru clasificare, iar ele nu sunt, sub nicio forma, cele europene. Pentru realizarea clasificarii, actualul minister a cerut ajutorul celor de la Asociația Europeana a Universitaților, asociație care nu face clasamente, ci da sfaturi, evalueaza și informeaza asupra metodologiei. PNL crede și ca nu exista nicio corespondența intre rezultatele clasificarii și evaluarile ARACIS. Parerea membrilor Partidului Național Liberal este ca aceasta clasificare are ca scop reașezarea resurselor statului intre unitațile de invațamant, iar nu asigurarea ordinii.
Ei cer o noua clasificare, care „va fi mai conforma cu realitațile invațamantului superior romanesc.” Imediat dupa ce lanseaza o astfel de teorie, care nu poate fi conforma cu realitatea, caci, la orice tip de clasificare, facuta de orice instituție europeana, rezultatele ar fi aceleași, PNL-ul marșeaza și pe nevoia de a lua masuri concrete, legislative și administrative, care sa le stopeze evoluția universitaților care au devenit fabrici de diplome și care, conform PNL, se bucura inca de protecția guvernarii actuale. PNL-ul reproșeaza și faptul ca Ministerul Educației intarzie trimiterea reglementarilor referitoare la anumite metodologii și programe de studiu, cum ar fi cele legate de modul de organizare și desfașurare a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitațile de invațamant preuniversitar. Faptul ca Ministerul Educației intarzie cu trimiterea metodologiilor este adevarat și are mari consecințe asupra sistemului.
Pe de alta parte, nu se prea poate altfel acum, caci Ministerul este depașit. A vrut sa faca prea mult intr-un timp prea scurt, dupa ce a disponibilizat o groaza de oameni. Nu e deloc bine, dar, fața de neregulile sistemelor anterioare, aceasta evidența nu este una grava. Cu puțina rabdare putem aplica și reforma aceasta, macar de ar fi una pe care sa o pastram o vreme, cat sa putem realmente vedea daca este una buna. Evident, PNL-ul, ca opoziție, susține ca nu este. Nu mai surprinde pe nimeni nici faptul ca reprezentanții PNL susțin ca reforma lor ar fi cea mai buna, numai ca a fost blocata de actualii guvernanți. Daca am putea trece totuși o clipa peste orgoliile fiecaruia, am putea vedea ca singurul lucru de care are nevoie sistemul educațional din acest moment este tocmai stabilitatea.
Ce a raspuns Daniel Funeriu?
La acuzațiile aduse de PNL, ministrul educației, Daniel Funeriu, a raspuns cu moderație. Acesta a declarat urmatoarele: „Clasificare este un instrument in folosul universitatilor, pentru a-si centra mult mai bine activitatea. In Romania s-a petrecut o disipare a resurselor, in care foarte multe universitati, fie ca puteau, fie ca nu puteau, incercau sa intre in activitati pe care nu puteau sa le duca cu succes la bun sfarsit. De aceea, acest efort de clasificare va duce la o reasezare a resurselor in functie de capacitatea specifica a fiecarei institutii de a-si indeplini misiunea catre societate.” Acesta a explicat deci ca nu toate universitațile pot susține programe de masterat sau de doctorat in structura actuala, neavand specialiști pentru aceste domenii.
Daca profesorii lor nu au realizari, cum pot avea elevii? Mai mult, Funeriu atrage atenția asupra faptului ca aceasta clasificare nu este una definitiva, rezultatele ei se pot modifica in timp, in funcție de performanțe: „Nimeni nu doreste sa incorseteze o universitate pentru o anumita misiune, iar pe masura ce, din punct de vedere institutional, universitatea se dezvolta ea poate sa-si redefineasca misiunea in functie de obiective, resurse si in functie de ceea ce ea poate sa faca.” Evident, acest lucru inseamna ca universitațile vor trebui sa ia decizii independente despre locul pe care și-l doresc in continuare. Vor sa aiba și in anii urmatori libertate in cercetare?
Atunci vor ignora cerințele ISI, dar nu vor avea nici programe de specialitate. Vor sa aiba masterat și doctorat? Trebuie sa-și direcționeze profesorii catre atingerea anumitor obiective. Masuri simple, mai dificile chiar decat cele din strainatate, insa, macar in domeniul științelor exacte, indreptațite. Este adevarat, in ceea ce privește științele umaniste, ele limiteaza și incorseteaza, insa, cu o dreapta masura a resurselor temporale, cei incadrți in sistem vor reuși atingerea celor doua obiective – obținerea calificativelor europene, cat și implicarea in proiecte de cercetare mai puțin cautate in afara.
Cum se vad lucrurile din afara luptei politice?
Aș fi foarte curioasa sa aflu care sunt aceste universitați producatoare de diplome in opinia PNL și care sunt masurile care le protejeaza. Desigur, e ușor sa ieși la rampa și sa lansezi acuzații vagi, dar pe un ton tare. Caragiale ne invața ca așa putem chiar sa cucerim electorul. Demagogia se invața repede la cursurile de retorica, dar nu cred ca acesta este scopul. Clasificarea universitaților urmeaza criterii extrem de precise, dupa model european. Mai mult, ele sunt aplicate cu strictețe. Noile cerințe impuse de aceasta clasificare nu ar trebui contestate decat de profesori, care vor ști de acum inainte cat de greu este sa avansezi in rang, caci condițiile au devenit severe.
Obținerea de puncte ISI, prezența la anumite conferințe și colocvii din strainatate, organizarea cercetarilor in funcție de cererea de pe piața europeana – acestea sunt elemente care vor schimba modul de gandire al celor incadrați in sistem. Poate nu e bine ca le luam profesorilor libertatea de a-și alege temele de cercetare prin impunerea unor ținte destul de greu de atins, insa in niciun caz nu putem vorbi despre lipsa de acuratețe a rezultatelor actualei clasificari.
Ca om incadrat in sistem, nu pot spune decat ca rezultatele clasificarii sunt cinstite. Orice student care face un sondaj și participa la cursurile mai multor facultați sau la colocvii și conferințe la care vin reprezentanți din intreaga țara poate constata faptul ca rezultatele clasificarii sunt cinstite nu numai in ceea ce ii privește pe profesori, ci și rezultatul muncii lor, studenții. A ne incurca in detalii de genul asociațiilor care ajuta la realizarea clasificarii inseamna doar a participa la o lupta politica.
Le-o avea și Funeriu pe ale lui, caci om este, dar cu aceasta clasificarea nu a dat cu bațu-n balta. Nici cu BAC-ul. Atat rezultatele bacalaureatului, cat și poziționarea anumitor centre universitare pe o poziție mai joasa sunt consecințe ale unei politici educaționale mai vechi. Schimbarea legii și a instrumentelor de lucru la fiecare mandat ministerial a rezultat in instaurarea actualei stari a invațamantului. Și nici Boc, cu toate defectele lui, și sunt chiar mai numeroase decat cele ale lui Funeriu, nu vorbește prostii. Normal ca rezultatele sunt slabe cand nu facem nimic altceva decat sa promovam oameni precum Vanghelie sau tot felul de pițipoance și gherloi care au reușit nu prin inteligența, ci prin manarii și șmecherii. Atat rezultatele bacalaureatului, cat și existența universitaților producatoare de diplome pot fi puse pe seama unui capitalism prost ințeles. Un capitalism al furtișagului, al luptei politice netransparente, al demagogiei vocale și al unui sistem politic bazat pe promisiuni și critici aduse nu in mod real, ci cu scopul furtului viitor.
Nu pot decat sa il felicit pe Funeriu ca nu se implica in scandalurile de acest tip, ci se limiteaza la a raspunde ca el are totuși treaba la minister, ceea ce este adevarat. Invațamantul romanesc este intr-o stare proasta pentru ca oamenii sunt demotivați. Scopul principal al ministerului este acum acela de a gasi politica educaționala care sa motiveze. Nu sunt de acord ca aceasta trebuie sa fie una a supravegherii, dar sunt șanse ca, la cat de proasta e situația in momentul de fața, aceasta sa fie singura metoda. Invațarea din obligație nu este cea mai eficienta, dar nici tolerarea infractorilor școlari nu este soluția pentru o școala de succes. Iar frauda nu vine numai din partea elevilor care nu invața, ci și din partea universitaților care promit ceea ce nu pot da, dupa modelul campaniilor politice.
