Invațamantul romanesc – pe ultimul loc in lume in ceea ce privește finanțarea

Categories EconomiePosted on

S-a tot vorbit, in ultima vreme, despre situația invațamantului romanesc. Fie ca ne plangem de rezultatele de la BAC, fie de salariile profesorilor, un lucru este sigur – nimeni nu este mulțumit de calitatea invațamantului romanesc.

Unul dintre lucrurile la care ne gandim mai puțin este direcția in care ne indreptam. Trebuie sa o recunoaștem, sistemul educațional autohton este depașit, atat la nivel preuniversitar, cat și universitar. Nu se investește in cercetare, profesorii au salarii care nu le permit sa mearga la diverse ateliere care sa ii ajute sa ramana la curent cu noile descoperiri și tehnologii, iar salile de clasa sunt, in cele mai multe dintre cazuri, dotate cu instrumentar similar celui de dinainte de revoluție. Asta in contextul in care lumea a evoluat, s-au facut numeroase descoperiri, tehnologia a ajuns la un cu totul și cu totul alt nivel, iar, la nivel internațional, practicile pedagogice s-au modificat. In toata aceasta poveste, Romania se afla unde se afla acum 50 de ani, studiind in continuare despre tuburile catodice și despre „iubitul conducator”.

Deși toata lumea da vina pe profesori pentru aceasta situație, lucrurile nu stau deloc așa. Sistemul este profund greșit in intregime. Singura modificare adusa programei școlare este trecerea la manuale alternative. Insa, dupa cum am putut vedea la bacalaureatul de anul acesta, manualele alternative i-au bagat și mai tare in ceața pe elevi, caci aceștia nu mai sunt in stare nici macar sa-și insușeasca numele autorilor și creațiile lor. Ceea ce indica faptul ca exista probleme și la nivelul tehnicilor de predare. Invațarea centrata in jurul profesorului, care sta in varful piramidei educaționale nu mai poate fi eficienta in momentul in care vorbim despre o generație multi-tasking, focalizata pe obținerea de rezultate rapide. Este necesara, pentru dinamizarea sistemului educațional, insistarea asupra impunerii unei reforme de durata, care sa aiba rezultate imediate. O astfel de reforma poate deveni eficienta doar daca urmarește atat modificarea programei școlare, cat și aducerii informației la zi. Niciun elev nu va fi atras de orele de la școala, in timpul carora invața despre tehnologii care nu au mai fost utilizate de zeci de ani, in contextul in care, printr-o simpla cautare pe internet, acesta poate avea acces la date actualizate despre tehnologiile pe care, in parte, le folosește sau de care este interesat.

Cum se poate asigura o astfel de reforma?

Daca ne uitam la situația invațamantului romanesc, de la revoluție pana acum, putem constata faptul ca fiecare ministru pe care acest domeniu l-a avut a venit cu o noua reforma, stopand astfel orice posibilitate ca cea anterioara mandatului sau sa ajunga la un rezultat. Orgoliile fiecarui ministru au dus la destabilizarea totala a situației și la instaurarea unei stari permanente de confuzie in randul tuturor participanților la procesul de invațare. Pe de alta parte, intreaga politica guvernamentala vizavi de invațamant este una a nepasarii și neglijenței. Nu exista nicio alta țara din Uniunea Europeana unde sa se fi taiat, din pricina crizei financiare, bugetul educației. In schimb, in Romania, deși noua lege a educației prevede faptul ca invațamantul urmeaza sa primeasca 6% din PIB, Guvernul a putut da o ordonanța prin care sa anuleze aceasta dispoziție, facand in așa fel ca bugetul educației sa fie de doar 3.5%. Partea proasta este ca aceasta situație nu survine acum pentru prima data, ci s-a tot repetat de-a lungul anilor. Din acest motiv am facut o statistica pentru a afla cam care este situația la nivel mondial. Cifrele, dupa cum va așteptați, suna rau. Aceasta este analiza datelor culese din mai multe țari ale lumii pentru anul 2008:

Romania: 3.5%

Danemarca: 7.75%

Regatul Unit al Marii Britanii: 5.36%

Franța: 5.58%

Cuba: 13.6%

Statele Unite ale Americii: 5.5%

Rusia: 3.9%

Japonia: 3.5%

Australia: 4.5%

China: 3.48%

Daca este sa ne uitam doar la aceste cifre, putem trage concluzia ca stam la fel sau mai bine decat China și Japonia. Insa nu trebuie sa uitam ca ne raportam la Produsul Intern Brut, a carui valoare difera de la o țara la alta. Din acest motiv, am analizat cifrele și din punctul de vedere al costurilor utilizate pentru menținerea in școala a unui elev, iar rezultatele la care am ajuns sunt dovada clara a faptului ca e normal sa ne confruntam cu o criza a educației, caci ne aflam pe ultimul loc in clasamentul care arata astfel:

Danemarca: 8,980 USD/elev/an

Regatul Unit al Marii Britanii: 7,700 USD/elev/an

Japonia: 7,450 USD/elev/an

Australia: 7,450 USD/elev/an

Franța: 5,670 USD/elev/an

Statele Unite ale Americii: 5,270 USD/elev/an

Cuba: 5,150 USD/elev/an

India: 4,000 USD/elev/an

China: 3,600 USD/elev/an

Rusia: 2,500 USD/elev/an

Romania: 1,250 USD/elev/an

In aceste sume destinate fiecarui elev pentru un an școlar sunt luate in calcul salariile profesorilor, investițiile in aparatura și reparațiile unitații de invațamant. Va puteți deci imagina cam care sunt performanțele care pot fi atinse de elevii romani in contextul in care suma destinata intrținerii fiecaruia dintre ei pe parcursul unui intreg an școlar este de 1,250 de dolari, de aproximativ 8 ori mai mica decat cea destinata elevilor din Danemarca. Din aceasta suma nu pot fi ținute la un nivel decent investițiile in salarii și cele in reparații, motiv pentru care foarte multe școli romanești, mai ales cele din provincie, arata asemenea staulelor. Cum poți cere, Guvern fiind, performanța de la niște copii care invața in astfel de condiții?

Singura metoda in care se poate face o reala reforma a educației este prin alocarea de fonduri acestui segment. Cum insa numai șpaga și nepotismul funcționeaza in sistemul romanesc, acest lucru nu este posibil. Insa este de datoria noastra sa atragem atenția asupra faptului ca, daca aceasta situație nu se va schimba, atunci se va ajunge la instaurarea unei reale și extrem de grave crize a sistemului educațional. E adevarat ca nici la nivelul altor țari mai dezvoltate nu se poate spune ca o criza a educației nu se va instaura, insa, la ei, efectele vor fi mai mici, caci, chiar daca ne place sau nu, celelalte țari ale lumii investesc deja in modernizarea sistemului prin adaptarea programei la noile descoperiri și la noile obiective educaționale și achiziționarea de tehnologii care sa le permita elevilor sa dobandeasca aptitudini relevante pentru ulterioara lor incadrare pe piața muncii. Daca nu se va face nimic in vederea soluționarii acestor probleme, atunci vom asista cu stupoare la transformarea sistemului educațional, care mananca totuși o suma considerabila din banii cetațenilor, intr-o pepiniera de ospatari și capșunari, lucru care pe Basescu se pare ca nu l-ar deranja.

Situarea Romaniei pe ultimul loc in clasamentul sumelor cheltuite pentru fiecare elev de-a lungul unui an școlar atrage atenția asupra unei probleme de rezolvat. Desigur, in spatele monstrului unei educații ineficiente se afla mai multe motive pe care urmeaza sa le tratam in articole viitoare. Un prim pas care trebuie insa facut in vederea salvarii țarii de la prabușirea sub criza mondiala a educației este acela de a aloca sume decente pentru susținerea studiilor. Cu atat mai mult cu cat investițiile in invațamant sunt poate cele mai sigure pariuri pe care o țara le poate face. Un invațamant performant asigura formarea de specialiști, iar aceștia sunt cei care pot duce țara catre o dezvoltare economica susținuta. Specialiștii sunt cei care dezvolta proiecte și pun bazele sanatoase, al carei rezultat este acela de a finanța statul și de a asigura o creștere economica reala și constanta.