Desi premiera propriu-zisa va avea loc abia la 3 octombrie, publicul s-a putut bucura de cateva repetitii generale deschise. Regizorul nu crede ca daca spectacolul este in limba maghiara, spectatorii romani nu-nteleg o iota. Exista, pe fiecare dintre peretii teatrului, ecrane pe care curge titrarea in romana.
Pasi de dans in atmosfera sufocanta
Chiar de n-ar fi fost asa, textul lui Anton Pavlovici Cehov este arhicunoscut, iar Andrei Serban a gasit exact ce-a cautat, un limbaj universal, dincolo de cultura si de prejudecati nationale. Tocmai de aceea, scriitura clasicului rus a fost teleportata in secolul al XXI-lea, in care niste actori minunati – citeste toata echipa aleasa de Andrei Serban pentru acest spectacol – au dansat pasional pe tangouri argentiniene (Caminito si Milonga sunt doar doua dintre ele), s-au lasat invesmantati in costume superbe, din perioada interbelica, pe care le-au pangarit cu tot noroiul in care li se scalda vietile, ca personaje.
Carmencita Brojboiu – creatoarea costumelor si a decorurilor – a avut grija ca porumbeii inchisi printre cartile prafuite, ploaia care transforma in mocirla tot ce atingea si spatiile vetuste, anuntand un iminent sfarsit de capitol, sa imbrace perfect piesa cehoviana.
Actori excelenti, show de vazut
Daca in actul I tu, spectator, te afli pe scena si actorii joaca pe, intre si pe langa scaunele din sala, pentru actele urmatoare Andrei Serban a imaginat o lume in care cu greu poate patrunde muritorul de rand. Cei de moda veche i-ar spune spatele scenei, culise si arlechin, victimele modei ar numi-o backstage. Pentru ca actiunea acolo se desfasoara. Actorii fac echilibristica pe niste scari pe care probabil le-ar ocoli destui acrobati, fac dragoste si sustin lupte corp la corp intr-un noroi care-ti intra (mai ales) in suflet, se strecoara printre cei nici o suta de spectatori care se uita la ei cu rasuflarea taiata.
Te obliga sa-i privesti activ, sa-ti pui intrebari asupra similitudinilor cu viata reala, sa nu pleci din sala sau de pe scena linistit. In fond, cine nu s-a-ntrebat daca e, cu adevarat, fericit? Cine nu si-a inecat amarul, macar o data, in votca dosita pe te miri unde sau in vinul scurs de pe fundul unei sticle? Cine n-a avut deziluzii si cine nu s-a simtit inchis pentru totdeauna intr-o cusca, aidoma porumbeilor dintre tomurile colbuite? Tot ce mai trebuie sa stii e ca nu se poate sa nu vezi acest spectacol. Este, poate, cel mai bun al lui Andrei Serban, de la Trilogie incoace. Si, incontestabil, unul dintre cele mai reusite de dupa 90.
Si mai trebuie sa retii – chiar daca ti se pare dificil – numele excelentilor actori maghiari: Jozsef Biro (Alexandr Serebreakov), Imola Kezdi / Eniko Gyorgyjakab (Elena Andreevna), Aniko Petho / Hilda Peter (Sonia), Emoke Kato / Reka Csutak (Maman), Andras Hathazi (Vanea), Zsolt Bogdan (Astrov), Attila Orban / Ferenc Sinko (Teleghin), Csilla Varga / Csilla Albert (Dadaca Marina).Redeschiderea stagiunii teatrale anunta mari surprize. Una dintre cele mai placute este premiera pe care bine cunoscutul regizor Andrei Serban a pregatit-o la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj: Vanya Bacsi, adica Unchiul Vanea